REPREZENTĂRI ALE ORIENTULUI ÎN LITERATURA ITALIANĂ DIN SECOLUL al XX-lea

prof. Ghiţă Valentin

Şcoala Gimnazială Nr. 200, Bucureşti

Prin prezenta lucrare încercăm să oferim o imagine a Orientului construită în Italia secolului al XX-lea, supunând analizei operele unor autori consacraţi: Pier Paolo Pasolini – L’odore dell’India şi Alberto Moravia – Un’idea dell’India. Vom vedea cum acelaşi teritoriu parcurs de occidentali poartă urmele acestora, fiecare inventând o Indie proprie, chiar dacă aveau să călătorească în acelaşi timp: anul1960, cu ocazia pregătirii centenarului naşterii poetului Rabindranath Tagore.Parcurgând cele două opere, putem delimita două perspective diferite asupra aceluiaşi teritoriu: India pasoliniană şi India moraviană. India pasoliniană este un teritoriu descoperit prin contact direct cu realitatea locală, cu oamenii şi viaţa acestora, în timp ce teritoriul moravian este unul superficial, observat de la distanţă, autorul fiind doar martorul unor evenimente, aspecte ale Indiei, dovadă stând şi pasajele descriptive din operele celor doi. În timp ce Moravia compară Orientul cu Occidentul, conturând cele două teritorii ca într-un tablou, Pasolini prezintă Orientul folisind tehnica detaliului, încearcă să ofere o realitate exactă a ceea ce observă în jurul său.

Cuvinte cheie: Orient, Occident, India, religie, societate, politică.

Modul în care ne este înfăţişată imaginea Orientului se schimbă de la un secol la altul, de la o cultură la alta, motivul fiind poziţionarea Occidentului în centrul existenţei universale. Astfel, scopul călătoriei în spaţiul Orientului nu era înregistrarea exactă a unor date ori informaţii pentru Occident, ci cunoaşterea de sine raportată între două culturi diferite, comparându-se imaginea celuilalt cu sinele. Călătoria în Orient este o călătorie interioară, subiectivă, călătorul raportându-se la propria identitate. Comparând Orientul cu Occidentul, călătorii identifică similitudini între cele două teritorii, atribuind uneori spaţiului oriental aspecte occidentale; nu mai putem vorbi de o călătorie verosimilă, obiectivă, ci de una subiectivă, prin care se formează o identitate proprie, un elogiu adus Occidentului.

În volumul său, Alberto Moravia redă articolele apărute în Corriere della Sera în urma călătoriei în India, publicate din 19 februarie 1961 până în 30 iulie 1961. În deschiderea lucrării sale, autorul imaginează un dialog cu un interlocutor necunoscut care îşi doreşte să afle adevărata faţă a Indiei. Încercând să definească India, autorul îşi dă seama că este imposibil, deoarece India şi Europa se află la poli opuşi: „India este India[...]India este opusul Europei” (Moravia: 33). În continuare, Moravia prezintă imaginea Indiei în opoziţie cu cea a Europei, având la bază tema religiei. Moravia afirmă că Europa nu acordă suficientă importanţă religiei, iar dacă el ar fi indian, ar putea observa cu uşurinţă că omul european se consideră centrul lumii, trecutul devine istorie, iar faptele iau locul meditaţiei, contemplării. De asemenea, o altă afirmaţie surprinde ştiinţa şi politica, luate în serios de europeni, deşi pentru indieni rămân simple iluzii. În primul capitol al lucrării, Una sera in India, Moravia descrie India de la fereastra unui hotel, considerând că este o zonă „imensă, dar monotonă” (Moravia: 39). În următorul capitol, I roghi di Benares, autorul prezintă două lumi care se exclud, dar ai căror locuitori se intersectează la un moment dat: concepţia indienilor asupra vieţii reprezintă pentru europeni un paradox, deoarece Europa oferă o imagine pozitivă asupra vieţii şi a lumii, în timp ce India le neagă.Deşi consideră că India rămâne un teritoriu care te seduce, în capitolul La moglie di Jinnah, Moravia ne oferă o nouă imagine a Indiei: „noaptea, oraşele Indiei devin dormitoare publice; vorbim despre 400.000 de refugiaţi la Bombay şi 700.000 la Calcutta, care dorm pe trotuare asemenea câinilor, măgarilor, vacilor şi altor animale care umblă pe străzile Indiei” (Moravia: 65).

Un alt aspect pe care îl analizează Moravia este cel al rasismului în capitolul L’impurità, noţiune tradusă de autor ca impuritate: „ideea de impuritate în India constă în reacţia dintre o persoană cu pielea deschisă şi una cu pielea închisă, sentiment nutrit de indieni încă de la origini, în manieră obsesivă” (Moravia: 93). Moravia consideră că ceea ce este impur pentru un indian nu rămâne la fel şi pentru un european; obsesia impurităţii nu a împiedicat fuziunea dintre rase, ci a facilitat apariţia unor culturi noi. De aceea, India a reuşit să ofere opere de artă inspirate din sistemul religios.

Sărăcia Indiei este descrisă în capitolul La povertà, Moravia prezentând cele trei oraşe principale: Bombay, Calcutta, Madras. Fondate de occidentali, cele trei oraşe amintite devin moderne prin sărăcia pe care o înfăţişează. Moravia identifică o parte dintre cauzele sărăciei Indiei. Prima dintre acestea este sistemul castelorcare, deşi abolit, funcţionează şi în prezent: „chiar şi astăzi este imposibil ca într-o conversaţie cu un brahman, acesta să nu amintească de mai multe ori că este un brahman” (Moravia: 78). Următoarele cauze pe care le identifică Moravia sunt degenerarea conceptelor religioase şi dominaţia engleză, cea din urmă împiedicând industrializarea. Ultima cauză pe care o notează autorul este clima teritoriului, care a format mentalitatea indienilor, aceasta din urmă influenţând sărăcia populaţiei: „oamenii sunt cei care creează răul pentru ei înşişi, natura nu face decât să-i urmeze” (Moravia: 79).În ceea ce priveşte religia, Moravia afirmă în capitolul Trauma del Politeosmo că, intrând în temple, un călător european se întoarce în urmă cu 20 de secole, într-o lume care îi aparţinea, dar pe care a uitat-o. Moravia identifică două traume pe care le întâmpină călătorul occidental: sărăcia de tip medieval şi religia politeistă.

Concluzia la care ajunge Moravia în urma călătoriei este surprinsă în capitolul Viaggiare in India.Pentru autor, India nu este o ţară frumoasă ca Italia, dar nici pitorească precum Japonia, ci rămâne un teritoriu în care interesul cade asupra indivizilor, de aceea este naţiunea cea mai originală a Asiei.

India rămâne o ţară a contradicţiilor, a ambiguităţii, iar pentru Pasolini, are ceva măreţ, dar în acelaşi timp este un teritoriu sărăcăcios:„partea centrală a oraşelor este modernă, dar pietrele, lemnele sunt dintr-o veche localitate” (Pasolini: 14).Pasolini observă că în India există o libertate religioasă de care Europa nu se bucură: „am avut impresia că lumea şi catolicismul nu coincid, libertatea religioasă este asemănătoare goliciunii în care mă regăsesc” (Pasolini: 17). Autorul mărturiseşte că a încercat să vorbească despre religie cu mai mulţi locuitori, însă fiecare are cultul său, religia reflectându-se în gesturile lor, în atitudinea acestora faţă de ceilalţi. India pasoliniană este una încărcată de sentimente, idee sugerată de observaţiile înregistrate de autor în legătură cu muzica Orientului: „toate cântecele sunt asemănătoare; durerea, teama, chinul, suferinţa se ordonează printr-un biet mecanism de cuvinte şi muzică” (Pasolini: 32). Diferenţa dintre Pasolini şi Moravia stă în modul în care aceştia scriu, modul în care percep India şi problemele acesteia. Spre exemplu, volumul lui Pasolini abundă în descrieri şi tratează pe mai multe pagini problema religiei, în timp ce Moravia are o abordare complexă, tratând mai multe probleme: eurocentrismul, colonialismul, religia, politica, socitatea etc. Astfel, în cazul celor doi autori, imaginea Celuilalt devine Orientul ca obiect de analiză.

BIBLIOGRAFIE:

MORAVIA, Alberto, Un’idea dell’India, Bompiani, Milano, 2010

PASOLINI, Paolo, L’odore dell’India, Garzanti, Milano, 2009