RELAȚIA POFESOR – ELEV ÎN CONTEXT MODERN

Rotariu Corina - Daniela

Liceul Tehnologic „Alexandru VlahuȚă” Șendriceni

Rezumat

            Relaţia profesor - elev a constituit un obiect de reflecţie pentru teoreticienii tuturor timpurilor. Ea reprezintă o ,,sinteză a relaţiilor interpersonale” pe fundalul cărora se nasc şi se dezvoltă atât virtuţile şi viciile.

„În sistemul profesor - elevi elementele pot comporta şi disfuncţii. Astfel, relaţiile negative ale profesorului cu elevii (tutelare, autoritarism, lipsă de respect, lipsă de înţelegere, ironie, toleranţă exagerată etc.) pot frâna dezvoltarea liberă a personalităţii elevilor, la rândul său, prin faptele şi atitudinile sale, elevul poate împiedica adaptarea grupului şi integrarea lui în contextul social mai larg,[…], dezvoltarea plenară a indivizilor. (Marcus, G David, T Predescu A., 1987, p 116).

Cuvinte cheie: relația profesor – elev, tact pedagogic, profilul psihosocial al grupului

Actul educativ ține de sfera relaţiilor interpersonale, eficienţa sa, se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor şi elev. Relaţia profesor - elev a constituit un obiect de reflecţie pentru teoreticienii tuturor timpurilor. Ea reprezintă o ,,sinteză a relaţiilor interpersonale” pe fundalul cărora se nasc şi se dezvoltă atât virtuţile şi viciile. Faptele bune se ivesc şi depind de destinatar, sunt generate de acesta; ,,Ceea ce fac încerc să fac pe placul semenului meu. Dacă el ar gândi cel puţin la fel înţelegerea ar deveni plenară, ar putea să apară toleranţa reciprocă. În contextul favorabil situaţiilor, apar şi se dezvoltă viciile cotidiene. Ele sunt generate de natura relaţiilor interumane şi amplifică dacă nu sunt sesizate şi corectate la timp prin educaţie”. ,,Omul este rodul educaţiei pe care o primeşte” (Helveţius).

Copilul, preadolescentul, adolescentul şi tânărul au avut şi au nevoie de când este lumea de educaţie. Aceasta este o trebuinţă ce se impune a fi satisfăcută în raport cu vârsta şi particularităţile fizice şi psihice ale elevului (educatului), rolul de educator revenind profesorului în general şi dirigintelui în mod special. Um om educat este şi un om disciplinat, disciplina fiind o condiţie de baza a muncii şcolare. Marele pedagog Comenius spunea că ,,Şcoala fără disciplină este ca o moară fără apă”, disciplina se formează prin educaţia în ceea ce priveşte ordinea, punctualitatea, pregătirea zilnică a lecţiilor, respectarea regulamentului şcolar şi a dispoziţiilor şcolare. O mare influenţă asupra elevilor o are exemplul pe care îl dă profesorul. Ţinuta, corectitudinea, dreptatea şi ataşamentul faţă de copii determină disciplina lor. Totuşi, uneori se întâmplă abateri de la disciplina şcolară, devieri de la comportament. În aceste cazuri trebuie cunoscute mai întâi cauzele acestir stări de lucruri. Acestea pot fi cauze de natură organică, familială sau şcolară. Dirigintele este acela  care trebuie să cunoască situaţia şi să treacă la remedieri psiho-pedagogice. Ca şi medicul, un profesor-diriginte bun vindecă ,,răul” pornind de la tratarea cauzei care l-a produs. Aşadar, primul pas al profesorului este cunoaşterea elevilor, a temperamentului, caracterului şi personalităţii lor. Acestea se pot realiza printr-o bună pregătire psihopedagogică şi cu mult tact.

Capacitatea de a dispune de „tact pedagogic”este recunoscută acelor categorii de profesori care reuşesc să călăuzească cu grijă eforturile elevului, care manifestă înţelegere faţă de eşecurile sale şi îl ajută cu răbdare să le depăşească, fără să facă însă concesii cu privire la respectarea normelor autorităţii şcolare sau a obligaţiilor de instruire pe care le impune programa de învăţământ.

Elevii clasei şi profesorul formează împreună un sistem în cadrul căruia relaţiile ce se stabilesc între „elemente” sunt deosebit de complexe. Elevii sunt elevi şi profesorii sunt profesori numai în măsura în care se află în corelaţie.

„În sistemul profesor - elevi elementele pot comporta şi disfuncţii. Astfel, relaţiile negative ale profesorului cu elevii (tutelare, autoritarism, lipsă de respect, lipsă de înţelegere, ironie, toleranţă exagerată etc.) pot frâna dezvoltarea liberă a personalităţii elevilor, la rândul său, prin faptele şi atitudinile sale, elevul poate împiedica adaptarea grupului şi integrarea lui în contextul social mai larg,[…], dezvoltarea plenară a indivizilor.(Marcus, G David, T Predescu A., 1987, p 116).

Influenţarea indivizilor prin intermediul grupului presupune şi porneşte de la cunoaşterea profilului psihosocial al grupului. Fără a pretinde o cunoaştere exhaustivă a grupului, ceea ce este imposibil şi pentru cercetătorul specializat, un minimum de informaţii privind particularităţile grupului real cu care lucrează este indispensabil practicianului. Este vorba de informaţii care-i permit profesorului formularea unor aprecieri privind orientarea generală, pozitivă sau negativă a grupului, cauzele probabile care au generat situaţia grupului la momentul respectiv şi elementele pozitive pe care se pot întemeia intervenţiile educative.

,,Fereşte-te – zicea Tudor Vianu – de tonul şi mijloacele captaţiunii. Ai nevoie de consensul unor spirite critice, de acordul cu ei şi cu tine al unor oameni dacă nu formaţi dar cu certitudine în formare. În tot ceea ce faci nu căuta să fii admirat, ci crezut. Elevii tăi caută în tine omul, care e mai presus de orice. Străduieşte-te să-i convingi prin fapte că ei au în faţa lor un om de bună credinţă, pe cineva care le vrea doar binele şi nimic mult”. Cuvintele aceluiaşi mare dascăl sună în continuare ca un avertisment: ,,Nu fi posac, măreţ sau nestatornic, sâcâitor şi pedant, dar nici nu încerca să placi oferind un spectacol, măgulind, vânând popularitatea, minţind pe jumătate sau în întregime. Dacă poţi să-ţi amintaşti ce au însemnat profesorii tăi pentru tine, diriginţi sau nu, asumă-ţi răspunderea să nu-i dezamăgeşti nici acum prin ceea ce le spui şi le arăţi şi nici mai târziu când se vor gândi la toate şi te vor privi retrospectiv. Da, fiindcă printre ei se află, se vor fi aflând oameni virtuali la care gândeşti şi tu, mai buni ca tine, cu un spirit mai ascuţit, cu o inimă mai caldă, în stare să facă ceea ce tu ai visat fără să poţi duce până la capăt. Dacă cel puţin o clipă crezi că printre ei se află şi numai unul care ar putea continua gândurile şi visurile tale mâine, pregăteşte-te temeinic, organizează-ţi munca, desfăşoar-o cum poţi tu mai bine, deoarece nimeni nu-ţi cere imposibilul, tu trebuie să-ţi ceri atâta cât poţi şi vei izbândi”.

BIBLIOGRAFIE:

      Boncu Ștefan, Eul în condiția socială, în vol. Psihologia socială. Aspecte contemporane, Ed.All, 1996

      Ciurea R., Succesul școlar și problema notării, în Contribuții la perfecționarea procesului de instruire.

       Cerghit Ioan, Perfecționarea lecției în școala modernă, E.D.P., 1983.

      Elisabeta Voiculescu, Factorii subiectivi ai evaluării școlare. Cunoaștere și control, Ed. Aramis, 2007