PROIECTUL

METODĂ DE ÎNVĂŢARE ŞI EVALUARE

Ciobănescu Petruţa, profesor

Gr. Şc. Industrial Construcţii de Maşini Nr. 2, Craiova

Rezumat:

În acest articol voi prezenta câteva repere teoretice despre o metodă alternativă de invăţare/ evaluare- proiectul- care poate să fie folosită cu succes la toate lecţiile, indiferent de obiectul de studiu. Mai mult decât atât, prin utilizarea acestei metode la clasă, se va asigura principiul interdisciplinarităţii, deoarece, pentru realizarea lui, elevii utilizează competenţe dobândite la mai multe discipline. Articolul este structurat astfel: introducere, definirea conceptului, tipurile de proiect, etapele realizării unui proiect, elemente ce ţin de management şi evaluarea proiectului, avantajele folosirii acestei metode.

Cuvinte cheie: proiect, produs finit, management, evaluare

I.  Introducere

           Mereu căutăm soluţii pentru ca activitatea să fie eficientă şi mai atractivă pentru elevi, pentru ca aceştia să devină autorii propriei învăţări.

Situarea elevului în centrul organizării procesului de predare-învăţare a constituit o schimbare fundamentală ce a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluţii care să stimuleze permanent performanţa elevului. O astfel de soluţie este învăţarea bazată pe proiect. Apărut la începutul secolului al XX-lea, proiectul este o metodă activ participativă, este un produs al imaginaţiei elevilor, care presupune transferul de cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, facilitând abordările interdisciplinare şi consolidarea abilităţilor sociale ale elevului.

            În alegerea unui proiect respectate anumite criterii:

- subiectul va fi negociat cu elevii;

- elevii trebuie să cunoască dinainte sursele de documentare;

-  nu  aleg subiectul din cărţi vechi şi nu urmez rutina din clasă;

- urmăresc ca elevii să aibă un anumit interes pentru subiectul respectiv.

II. Ce este un proiect?

    Proiect = plan sau intenţie de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru ( DEX)

     a.  Creaţie personalizată

-         proiectul este activitatea cel mai pregnant centrată pe elevi ;

-         este un produs al imaginaţiei elevilor, menit să permită folosirea liberă a cunoştinţelor însuşite, într-un context mai relevant ;

-         proiectul este o activitate personalizată, elevii putând decide nu numai asupra conţinutului său, dar şi asupra formei de prezentare.

b. Temă abordată diferit

-         proiectul porneşte întotdeauna de la o temă studiată în clasă;

-         având o structură foarte flexibilă, activitatea de proiect poate fi adaptată oricărui nivel de vârstă şi de studiu;

c.  Produs finit

-         proiectul este ceva, nu este despre ceva ;

-         produsul finit realizat în urma activităţii de proiect crează elevului sentimentul utilităţii a ceea ce produce;

-         exemple de produse realizate în urma derulării unor proiect: postere, albume, pagini de revistă sau ziar, sondaje de opinie, mici piese de teatru, concursuri, excursii literare, proces literar,

      mape tematice, referate, eseuri, studii de caz

d. Activitate crosscurriculară

-         proiectul încurajează cel mai bine abordarea integrată a învăţării;

-         elevilor li se crează ocazia de a folosi cunoştinţe şi tehnici de lucru dobândite la multe discipline;

-         fiind o activitate centrată pe elev, proiectul îi dă acestuia posibilitatea de a asambla într-o viziune personală cunoştinţe pe care le are, răspunzând astfel unei întrebări esenţiale : Ce pot face cu ceea ce am învăţat la şcoală?

III. Tipurile de proiect

Proiectele pot fi:

• factuale – includ date şi imagini reale sau imaginare;
• individuale sau de grup, în funcţie de abilităţile pe care profesorul intenţionează să le dezvolte la elevi;
• realizate în clasă sau în afara clasei, în funcţie de conţinut, resurse şi interese.

  IV.  Etapele realizării unui proiect:

v     Stimularea- sub coordonarea profesorului elevii discută idei legate de o tema, de regula, dupa parcurgerea unei unităţi de învaţare.

v     Stabilirea obiectivelor- grupurile de lucru negociaza asupra continutului, formei si modalitatii de prezentare a proiectului.

v     Împărţirea sarcinilor – fiecare membru al grupului îsi asumă o sarcină de lucru.

v     Cercetare/ creaţie/ investigaţie – studiu individual al unor surse bibliografice; scrierea de articole, povestiri; intervievarea unor persoane.

v     Procesarea materialului – este momentul în care profesorul poate semnala erorile de conţinut sau acurateţea limbajului.

v     Realizarea formei finale – discuţii în grup privind unitatea de concepţie, editare.

v     Prezentarea proiectului – membrii grupului decid asupra formei de prezentare; profesorul are rolul de monitorizare şi evaluare.

v     Feed- back – de la profesor, de la colegi (aprecieri, întrebări, schimb de idei), auto-evaluare.

V.  Managementul proiectului

Activitatea de proiect impune o varietate în abordarea maangementului clasei, a timpului şi a materialelor folosite.

V.1.Managementul timpului:

În funcţie de complexitatea proiectului şi de numărul de ore alocat acestuia se pot stabili:

§   orarul proiectului – etape, date, termene limită;

§   activităţi realizate acasă ;

§   activităţi realizate în clasă ;

§   limite de timp pentru brainstorming, discuţii de grup, feed-back.

V.2. Managementul materialelor:

§         profesorul trebuie să sugereze şi să ofere surse de informare care să nu depăşească nivelul de înţelegere al elevilor;

§         profesorul, cu ajutorul elevilor, poate organiza bănci de date, postere, vederi, prin aceasta dezvoltându-se abilitatea elevilor de organizare a informaţiei.

V.3. Managementul clasei:

Cheia succesului unui proiect constă în organizarea colectivului de elevi. Propun în continuare câteva reguli de urmat:

- folosiţi tehnici şi metode activ-participative: brainstorming, activităţi alternate: individuale, în perechi, în grupe;

- fiţi consecvenţi;

- acordaţi timp elevilor pentru investigaţii;

- folosiţi gălăgia lucrativă;

- determinati-i pe elevi să gândească.

VI. Evaluarea proiectului

 Pe toată durata proiectului, profesorul trebuie să asiste elevul/ grupul de elevi, încurajându-i astfel:

• să discute dificultăţile, aspectele care îi nemulţumesc sau pe care le consideră insuficient realizate;
• să-şi autoevalueze activitatea şi progresul;
• profesorul poate să întocmească fişe de evaluare în care să consemneze observaţii şi aprecieri asupra activităţii;
• pentru fixarea şi evaluarea cunoştinţelor, profesorul poate recuge la un test  cu itemi obiectivi şi subiectivi care să dea posibilitatea elevilor să reflecteze asupra produselor obţinute.

VII. Avantajele folosirii acestei metode:

o       este o metodă alternativă de evaluare ce pune elevii în situaţia de a acţiona şi a rezolva sarcini în mod individual sau în grup, autotestându-şi capacităţile cognitive, sociale şi practice;

o       oferă şansa de a analiza în ce măsură elevul foloseşte adecvat cunoştinţele, instrumentele şi materialele disponibile în atingerea finalităţilor propuse.

Profesorul poate să aprecieze rezultatele poiectului urmărind:

§         adecvarea metodelor de lucru, a materialelor şi a mijloacelor didactice folosite la scopurile propuse;

§         acurateţea produsului;

§         rezulatele obţinute;

§         raportul final şi modul de prezentare a acestuia;

§         gradul de implicare al participanţilor în rezolvarea sarcinii de lucru.

Bibliografie:

1.                  DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996

2.                  Cerghit, I., Metode de învăţământ, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

3.                   Ionescu, Mihaela, Managementul clasei.Un pas mai departe. Învăţarea bazată pe proiect,   

             Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003