POLITICI EDUCAŢIONALE DE INTEGRARE EUROPEANĂ

DIMENSIUNEA DE GEN ÎN EDUCAŢIE

Profesor Maria Ionaş

Şcoala Gimnazială Poplaca, Sibiu

Politicile educaţionale pentru integrare europeană vizează şi problema dimensiunii de gen în educaţie, sintagmă destul de puţin explicată şi înţeleasă în educaţia românească. Articolul de faţă încearcă să explice această sintagmă, răspunzând la următoarele întrebări structurate: cum se defineşte?/ de ce este necesară?/ ce aspecte vizează?/ cum se desfăşoară?/ care sunt condiţiile de realizare?

Educaţia trebuie privită drept instrument important de asigurare a egalităţii de şanse a femeilor şi bărbaţilor. Egalitatea de gen se referă la valorizarea în mod egal a aspiraţiilor, nevoilor şi comportamentelor bărbaţilor şi femeilor.

·         Problema depăşirii inegalităţii de gen în educaţie devine deosebit de actuală. Educaţia care promovează egalitatea de gen este educaţia adecvată la nevoile de învăţare diferite ale fetelor şi băieţilor, cu scopul de a le asigura acestora şanse egale de dezvoltare

·         Realizarea egalităţii de gen în educaţie reprezintă unul din factorii necesari pentru asigurarea dezvoltării durabile a societăţii

·         Principalele elemente vizate de dimensiunea de gen în educaţie:

Ø      accesul la educaţie (în funcţie de apartenenţa la un sex sau altul),

Ø      conţinutul învăţării (stereotipurile de gen, promovare de modele de gen etc. în manuale, materiale didactice)

Ø      forme şi modalităţi de organizare a învăţământului (cu elemente specifice pe genuri: gradul de implicare a fetelor/băieţilor, în grupuri separate sau mixte etc.),

Ø      modalităţi de evaluare a cunoştinţelor (stereotipuri de gen, cu elemente specifice: atitudini, aprecierea elevilor pe criteriu de sex etc.),

Ø      caracteristici ale corpului profesoral care se ocupă de educaţia fetelor şi/sau a băieţilor (ponderea femeilor/bărbaţilor, nivelul de stereotipizare personală şi profesională, etichetarea elevilor pe criteriu de sex etc.),

Ø      climatul de gen (fizic, informaţional, relaţional) al instituţiilor educaţionale etc

·         Abordarea integratoare de gen a educaţiei prevede introducerea dimensiunii de gen în sistemul de învăţământ. Abordarea de gen ţine cont de diferenţele de gen la efectuarea analizei sistemului de învăţământ şi elaborarea politicilor respective. Prin dimensiunea de gen se presupune analiza impactului influenţelor sistemului de învăţământ asupra dezvoltării băieţilor şi fetelor, conştientizării de către aceştia a propriei identităţi de gen, alegerii idealurilor şi scopurilor vitale, statutul în colectivul şcolar având drept reper sexul biologic.

·         Sistemul de învaţământ, prin conţinuturi şi prin modalităţi didactice de transmitere a acestora, prescrie modele de gen în ceea ce priveşte integrarea socială şi dezvoltarea profesională a indivizilor. Începând cu anii 70 ai secolului trecut, problema egalităţii genurilor s-a situat printre priorităţile agendelor politice internaţionale şi naţionale. Proclamarea anului 2007 drept Anul European al egalităţii pentru toţi confirmă interesul susţinut pentru asigurarea principiului egalităţii de şanse, inclusiv pentru genurile umane, în toate domeniile.

·         Condiţii de realizare a dimensiunii de gen în educaţie:

Ø      conştientizarea dimensiunii de gen de către actorii implicaţi, parteneriatul de gen, informare şi formare privind consecinţele practicilor de discriminare de gen

Ø      implicarea tinerilor şi a profesorilor în acţiuni de promovare şi susţinere a egalităţii de gen

Ø      orientarea socioprofesională a elevilor

Ø      conţinuturile programelor şcolare

Ø      asocierea între gen şi caracteristici fizice şi de personalitate.

Este bine ştiut că în România, deşi există reglementări legale, problematica de gen nu ocupă o poziţie prioritară în formarea profesorilor. De aici apar anumite disfuncţionalităţi în procesul de învăţământ.

Prejudecăţile care se manifestă în educaţia românească se referă îndeosebi la stereotipurile de gen:

·         separarea fetelor şi a băieţilor ca un principiu organizator

·         profesii pentru băieţi - profesii pentru fete (pompier – profesor)

·         fetiţe “drăguţe” – băieţi “curajoşi”

·         sport pentru fete - sport pentru băieţi (volei – rugby)

·         organizarea spaţiilor de joacă la grădiniţă (colţul păpuşilor pentru fetiţe – colţul maşinuţelor pentru băieţi)

·         se preferă interacţiunea educatorului cu mama, nu cu tata

·         cartea cu prinţese pentru fete - cartea cu cavaleri / maşini pentru băieţi

·         evaluarea – fetele sunt mai silitoare / cuminţi decât băieţii

Se fac serioase confuzii în ce priveşte distincţia între:

·         sex – gen

·         înnăscut – dobândit

·         diferenţiere – discriminare

·         diferenţe – egalitate între genuri (trebuie cunoscute diferenţele pentru a realiza egalitatea între cele două genuri)

Lipsa de atenţie cu privire la dimensiunea de gen în educaţia românescă duce inevitabil la greşeli pe care profesorii le fac la clasă:

·         majoritatea profesorilor abordează rar teme de gen

·         nu se exploatează situaţiile cu potenţial educaţional din perspectiva dimensiunii de gen în educaţie

·         etichetări – atributele de gen asociate fetelor sau băieţilor

·         raportarea unui gen la performanţele “ideale” ale celuilalt gen

·         sarcini pentru elevi care separă rolul în raport de gen

·         favorizarea fetelor în detrimentul băieţilor (pentru că sunt mai sensibile, mai cuminţi, mai silitoare)

·         manualele şcolare transmit reprezentări de gen inegale (preponderent masculine)

Normele şi valorile sociale care prescriu comportamente stereotipe de gen limitează dezvoltarea abilităţilor cognitive şi motorii, emoţionale şi comportamentale ale copiilor.

Educaţia pe probleme de gen, îndeosebi atunci când se adresează atât băieţilor cât şi fetelor, poate fi un instrument important pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în societatea modernă. Obiectivul său este de a schimba rolurile asociate fetelor şi băieţilor, femeilor şi bărbaţilor în viaţa publică şi privată. Reducând stereotipurile asociate cu aceste roluri, această educaţie sprijină procesul de instalare a unei egalităţi civice la copii, în cadrul căreia femeile şi bărbaţii trăiesc într-o relaţie de cooperare şi respect reciproc. De aceea este foarte important ca părinţii şi cadrele didactice să diminueze aceste diferenţe prin dezvoltarea tuturor abilităţilor cognitive şi emoţionale atât la băieţi cât şi la fete.

Bibliografie:

Nicu Adriana, Politici educaţionale pentru integrarea europeană, Edit. Universităţii “Lucian Blaga”, Sibiu,

Janecke, Bianca, Sisteme de dezvoltare profesională a cadrelor didactice din UE: analiză comparativă, Atelier didactic, Bucureşti, 2007

Institutul de Ştiinţe ale educaţiei UNICEF, Perspective asupra dimensiunii de gen în educaţie, Bucureşti 2004

www.promoveazafemeia.com – GHID, Prevenirea stereotipurilor despre femei şi bărbaţi la vârsta copilăriei,

http://ro.scribd.com/doc/82326442/Dimensiunea-de-Gen

http://publicatii.arhivafoto.ro/2011/10/18/decalaje-si-paradoxuri-de-gen-in-invatamantul-european/