METODE DE INTERACŢIUNE EDUCAŢIONALĂ
Prof. Laura Herman
Şcoala “Nicolae Iorga” Baia Mare
Dincolo de accentul informaţional care devine tot mai puţin monopol al şcolii, aspectul formativ şi motivaţional al acesteia se poate regândi şi prin metodele de interacţiune educaţională. Astăzi, la toate nivelurile şi într-o mulţime de moduri, comunicarea şi interacţiunea sunt prezente în experienţa cotidiană a fiecăruia; de aceea cultivarea spiritului de cooperare adus de aceste metode devine un factor favorizant în inserţia socială a persoanei.
Exerciţii de ingeniozitate practică
Elevii trebuie să exerseze în a produce, în scris, timp de câteva minute, maximul de idei, de propuneri, de situaţii, de lucruri diverse, în vederea dezvoltării capacităţilor vizând fluiditatea, flexibilitatea şi originalitatea, în legatură cu unul sau mai multe elemente.
a). “Ce se poate face cu….”
o cutie de conserve, o cărămidă, o radieră, o foaie de hârtie, un pian, un câine, nişte sticle goale, o rachetă, etc.
b).”Cum te poţi lipsi de ….”
pantofi, scaune, ceas, telefon, televizor, masă, pantaloni, etc.
c). Modelare si strivire
Este vorba de propunerea ca, pornind de la nişte obiecte sau situaţii, să se efectueze unele operaţii de augmentare, diminuare, inversare, suprimare sau adăugare de elemente, modificare de forme sau de materii, decorare, senzualizare, transfer al unor domenii de folosinţă, multiplicare sau reducere a cantităţilor, distorsionare a calităţilor, alterare a proporţiilor asupra obiectelor următoare: umbrelă, stilou, masă, chiuvetă, oglindă, vacanţă, închisori, etc.
d). Distanţarea
Se propune tratarea unora sau a mai multor evenimente: accident, pierderea stiloului, vesela spartă, plecare în concediu, începerea anului şcolar, eşec sau reuşită la un examen, în mod succesiv, în mai multe registre: liric, comic, tragic, scandalizat, solemn, admirativ, emoţional, înspăimântat, etc.
e). În locul altuia
Se cere intrarea în pielea altei persoane sau într-un rol obişnuit, pentru a le percepe în mod diferit (elev, profesor în vârstă, cap de familie, avocat, librar, pictor, etc.) şi pentru a explica modul în care vede lucrurile respectiva persoana, care sunt principalele patru calităţi ale ei şi defectele ei specifice.
f). “Scopul scuză mijloacele”
Elevii trebuie să gasească mijloace originale pentru a învăţa engleza, a nu fi bolnav, a te face cunoscut, a câştiga bani, a traversa un râu, a cumpăra un ziar, a ruga ceva pe cineva.
g). Compararea
Li se propune elevilor să formuleze comparaţii pentru a descrie: copiii ieşind de la şcoală, ploaia peste oraş, fiecare anotimp, chipul unui boxer, muzica dată la maxim.
h). “Eroii noştri”
Fiecărui participant i se cere să caute în amintirile sale persoane reale sau imaginare care l-au impresionat în copilărie. Indivizii vor putea apoi să dialogheze apoi pe acest subiect grupându-se câte doi sau trei.
i). Parabola
Se pune problema inventării, în cadrul unor mici grupuri sau în mod individual, a unor naraţiuni sub formă de fabulă, de poveste, de mit, de aventură extraordinară, cu referire la teme pregnante ale activităţii elevilor: “Unele animale au hotărât să reformeze modul de a învăţa. Un viezure a fost desemnt pentru…”, “Un peşte şi un ied au dorit să comunice. Ei …..”, “O clasă este ca o ….”, “ Albinele se hotărâră să schimbe stilul de viaţă în stup. Pentru aceasta, ele …..”.
j). Evenimentele-şoc
Fiecăruia i se cere ca, în mod individual, să amintească un eveniment sau o situaţie, din trecutul îndepărtat sau foarte apropiat, care l-a marcat, jalonându-i existenţa sau exercitând asupra lui o acţiune formatoare, uşor atenuată acum sau încă eficientă.
Bibliografie:
Leroy, G., Dialogul în educaţie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
Lohisse, J., Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacţiune, Ed. Polirom, Iaşi, 2002
Pânişoara, I., Comunicarea eficientă: metode de interacţiune educaţională, Ed. Polirom, Iaşi, 2003
de Peretti, A., Legrand, J., Boniface, J., Tehnici de comunicare, Ed. Polirom, Iaşi, 2001
Articole asemanatoare mai vechi:
|