METODE DE COMUNICARE

Prof. Macarie Cristina

Liceul Vocațional Pedagogic ,,Mihai Eminescu” Tîrgu Mureș

Cadrul didactic are un rol activ în comunicarea didactică deoarece el acţionează ca un filtru care selecţionează, organizează şi personalizează informaţia.

Ascultarea este o abilitate importantă pe care trebuie să o ai pentru a înțelege ceea ce spune celălalt.

A asculta activ înseamnă ca receptorul să comunice emiţătorului ce a înțeles din mesajul primit.

În cadrul comunicării didactice se poate verifica înţelegerea mesajului transmis şi acurateţea ascultării, observând diferite aspecte referitoare la comportamentul elevilor.

Comunicarea didactică vizează în principal înţelegerea, cadrul didactic având un rol activ. El acţionează ca un filtru care selecţionează, organizează şi personalizează informaţia. Faţă de alte domenii, subiectivitatea nu poate fi evitată, chiar este necesară, profesorii transmiţând elevilor informaţii prelucrate.

Metodele de comunicare sunt următoarele: observarea; ascultarea; conversația; analiza; sinteza; schematizarea; chestionarea, proiecția; empatia; interpretarea; monologul; dialogul etc.

Observarea dirijată are menirea să îndrume, să direcţioneze activitatea de observare a elevului spre obiectivul stabilit.

Observarea nedirijată oferă elevilor diverse posibilităţi de dezvoltare, atât în privinţa achiziţiei de cunoştinţe, dar și în cea a formării unor atitudini, capacităţi și deprinderi.

Ascultarea este una dintre cele mai importante abilități pe care este obligatoriu să o avem, pentru a putea înțelege ceea ce spune celălalt. Cât de bine ascultăm are un impact major asupra activităților și asupra calității relaționării nostre cu ceilalți.

Abilitatea de a pune întrebări adecvate la momentul potrivit şi de a răspunde vorbitorului reprezintă o parte esenţială a ascultării active.

A asculta activ înseamnă a comunica emiţătorului ce înseamnă pentru el (receptor), mesajul primit.

Ascultarea empatică presupune interrelaţionarea cu o persoană aflată în dificultate, în imposibilitatea de a rezolva o problemă.

Ascultarea empatică are următoarele etape:

Ø încercarea de clarificare a situaţiei („Dacă nu greşesc ...”);

Ø repetarea ideii de bază cu propriile cuvinte;

Ø controlarea şi parafrazarea sentimentelor interlocutorului („Este corect ...”).

Tehnicile de ascultare activă includ: limbajul corpului; parafrazarea a ceea ce a spus interlocutorul; exprimarea empatiei, înţelegerii faţă de interlocutor; adresarea unor întrebări pentru a-l convinge pe interlocutor să repete, să clarifice sau să detalieze informaţiile pe care le oferă; acceptarea pauzelor.

Pe parcursul comunicării didactice se poate verifica înţelegerea mesajului transmis şi acurateţea ascultării, observând următoarele aspecte referitoare la comportamentul elevilor:

· urmăresc întregul sens al mesajului - a auzi ceea ce spune cineva nu este acelaşi lucru cu a înţelege ce vrea să spună acea persoană;

· colaborează cu vorbitorul - înţelesul cuvintelor/frazelor poate fi depistat în urma unei conversaţii dintre vorbitor - ascultător;

· anticipează următoarele idei ale vorbitorului – acest lucru asigură ascultarea eficientă şi învăţarea prin comparaţie şi contrast;

· identifică elementele cheie ale unei conversaţii - identificarea elementelor de sprijin ale punctelor principale ale discuţiei măreşte capacitatea ascultătorului de a reţine ideile esenţiale;

· elaborează rezumate mentale - atunci când vorbitorul tace, ascultătorul recapitulează ceea ce s-a spus, organizându-şi mental ideile exprimate.

În comunicarea didactică, demonstrarea şi argumentarea se completează reciproc. Prestigiul cadrului didactic și limbajul acestuia sunt elemente care contribuie la o comunicare eficientă.

Bibliografie:

Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002;

Pânişoară, O., Comunicarea eficientă, Editura Polirom, Iaşi, 2006.