MEDIEREA PEDAGOGICĂ

Profesor Safta Mariana Alina

Şcoala Gimnazială Tudor Vladimirescu Târgovişte

Societatea este într-o continuă schimbare, iar rolul educaţiei este acela de a propune metode de predare-învăţare-evaluare adecvate progresului şi performanţei. Activitatea de mediere vizează abordări pedagogice. Scopul medierii este de a anima activitatea didactică.

Profesorul din zilele noastre trebuie să facă faţă noilor cerinţe ale tehnicii şi societăţii, să găsească cele mai bune soluţii.

Rolul acordat celor trei acţiuni – predarea, învăţarea, evaluarea – şi raporturilor dintre ele în cadrul procesului de învăţământ diferă de-a lungul istoriei pedagogiei, în funcţie de concepţia didactică dezvoltată şi afirmată la scară socială. Schimbările din toate planurile impun schimbarea abordării unor conţinuturi.

Subsistemele de pregătire şi perfecţionare a cadrelor didactice, vizează formarea şi dezvoltarea profilurilor de competenţe corespunzătoare planului teoretic, celui operaţional, creator, necesare în demersurile de modelare a personalităţii celor care se educă. Prezenţa profesorului în instruirea interactivă rămâne necesară, deoarece el este acel ghid care direcţionează, oferă suport, sprijin îndrumare de-a lungul actului de predare-învăţare-evaluare.

Activitatea de mediere integreză dinamic abordări pedagogice realizate la nivel individual, sistemic, la nivelul grupului–clasă, ţinând cont de particularităţile mediului curricular al clasei, procesului curricular. Profesorul prin mediere vizează adaptabilitate şi în perspectivă vizează autonomia elevilor. Medierea pedagogică este procesul prin care se vizează două dimensiuni complementare: asimilarea de cunoştinţe şi utilizarea anumitor strategii mentale.

Medierea cunoştinţelor vizează înţelegerea sensurilor, semnificaţiilor, identificarea elementelor de conţinut, efectuarea unor conceptualizări, permite realizarea de (re)structurări, (re)semnificări, conexiuni, interrelaţionări, ierarhizări, etc.

Medierea strategiilor mentale vizează stimularea comunicării educaţionale referitoare la metacogniţie-actul de autoobservare reflexivă de către elevi a modului de construire şi utilizare a schemelor cognitive, a lipsurilor în procesul cunoaşterii, dar şi a posibilităţilor de reglare şi ameliorare a cunoaşterii.

Prin verbalizare se explicitează şi se împărtăşesc experienţele proprii, strategiile mentale, modurile de asimilare, tratare, stocare a informaţiilor, care devin instrumente explicite în situaţiile cu care se vor confrunta oamenii în viitor.

Medierea se realizează ţinând cont de anumite obiective operaţionale, care derivă din anumite competenţe educaţionale cognitive, psihomotorii şi afectiv-atitudinale şi atrage după sine implicarea elevilor în instruire, cu rezultate bune numai în măsura în care ei cunosc aceste obiective. Scopul medierii este de a anima activitatea didactică prin adoptarea de către profesor a unor atitudini, comportamente de predare, stiluri didactice adecvate, prin propunerea de oferte de instruire atractive, care induc şi dezvoltă elevilor o serie de atitudini faţă de procesul curricular, de activitatea didactică şi de cunoştinţe. Tipurile de mediere sunt:

-medierea unei atitudini educative şi cognitive, care implică dorinţa de a învăţa permanent;

-medierea unei atitudini metacognitive, care implică dorinţa de a reflecta la propria cunoaştere;

-medierea unei atitudini reflexive, autoreflexive, interogative-de chestionare şi curiozitate, care implică manifestarea interesului faţă de subiectul abordat, reflecţie personală, colectivă;

-medierea unei atitudini de audirecţionare, independente, care implică independenţa faţă de profesor;

-medierea unei atitudini critice, care implică existenţa iniţiativei şi lucidităţii critice în experienţe de gândire critică;

-medierea unei atitudini de atenţie şi concentrare, care implică atenţia asupra a ceea ce se discută în clasă;

-medierea unei atitudini cognitive active, interactive şi creative faţă de sarcinile de lucru;

-medierea unei atitudini deschise şi a unei atitudini volitive, care implică disponibilitate şi dorinţa de implicare activă;

-medierea unei atitudini de relaţionare, a unei atitudini colaborative;

-medierea unei atitudini comunicative/de comunicare intrapersonală şi interpersonală;

-medierea unei atitudini de ascultare şi acceptare reciprocă a opiniilor, a unei atitudini colegiale;

-medierea unei atitudini prosociale;

-medierea unei atitudini responsabile;

-medierea unei atitudini dinamice;

-medierea unei atitudini pozitive;

-medierea unei atitudini optimiste;

-medierea unei atitudini evaluative;

-medierea unei atitudini proactive şi a unei atitudini proiective.

Spiritul creativ sau gândirea creativă reprezintă demersul relativ autonom al unui individ care acționează în și asupra mediului său înconjurător, demers care conduce la un rezultat, produs cu caracter de noutate, relativ original, personalizat- după Amegan, 1993 în Instruirea interactivă de Mușata – Dacia- Bocoș, POLIROM, 2013

Mușata – Dacia- Bocoș, Instruirea interactivă,  POLIROM, Bucureşti,  2013.

Cristina Vasile, Denisa Ene, Metodica și evaluarea pentru examenele de titularizare și      definitivare în învățământ, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Rovimed, 2015-2016,.

Florentina Sânmihăian, Mariana Norel, Limba română, Didactica limbii și literaturii române, ART, Bucureşti, 2001

http://iteach.ro/profesor/alina.safta