Managementul conduitei profesorilor – perspectiva valorilor, motivațiilor și practicilor acțional – formative

Prof. înv. primar Elena Jirovieanu

Școala Gimnazială nr. 124

“Succesele sau eșecurile oamenilor depind de capacitatea lor de a-și adapta conduita în funcție de vremuri.” Niccolo Machiavelli

Am ales ca temă de cercetare Managementul conduitei profesorilor – perspectiva valorilor, motivațiilor și practicilor acțional – formative deoarece consider deosebit de importantă conduita cadrului didactic pentru relația pe care o construiește cu elevii, părinții acestora și nu în ultimul rând cu colegii din instituțiile în care activează.

Cadrul didactic a fost considerat de societatea românească ca fiind un pilon important, a fost înconjurat de o aură de respect și asociat chiar cu ideea de corectitudine, bunătate, autoritate. Școala, ca instituție supusă unui val de schimbări, trece printr-o perioadă în care este privită cu scepticism, presa relatează numeroase situații în care cadrul didactic nu se află într-o postură favorabilă. Am fost direct interesată să aflu în ce măsură cadrele didactice consideră conduita ca fiind factor ce poate influența în mod direct percepția societății asupra școlii.

Existența unui nivel înalt al valorilor morale, a unui cod deontologic agreat ar putea fi modalitățile prin care școala ar putea să se elibereze de sub auspiciul diletantismului, al neîncrederii și suspiciunii. Este interesant de știut și în ce măsura apreciază elevii conduita profesorilor, ca factor ce contribuie într-o mai mare sau mai mică măsură la succesul sau la insuccesul școlar, ce comportamente sunt asociate de aceștia cu ideea de ”profesor bun”.

Copiii au nevoie de modele si dascălii au fost mereu o sursă de inspirație. Sunt interesata să aflu și in ce măsură dascălii se consideră modele demne de urmat și dacă există elevi care apreciază profesorii suficient cât să-i considere demni de a le călăuzi viitorul. Educaţia reprezintă un aspect deosebit de important al dezvoltării societăţii democratice contemporane şi se află într-o continuă schimbare şi adaptare la noile standarde democratice, culturale, sociale şi economice. O educaţie eficintă presupune exercitarea cu succes a rolurilor complementare proiectate în cadrul procesului instructuv educativ. Adaptarea şi transformarea continuă a acestora la necesităţile de schimbare ale societăţii, reevaluarea dimensiunilor pentru ca aceste oportunităţi să poată fi incluse în programul educaţional propriu-zis şi să traseze direcţia procesului dinamic al educaţiei pentru atingerea scopurilor propuse.

Percepţia şi evaluarea rolului profesorului în şcoală a stat în centrul atenţiei cadrelor didactice din momentul în care s-a conchis importanţa pe care personalitatea profesorului o are asupra educării şi formării elevilor, asupra adaptabilităţii actului pedagogic la necesităţile educaţionale trasate prin formularea scopurilor şi obiectivelor educaţionale.

Este necesar sa se clarifice direcţiile legate de diferenţierea aspectelor evaluative între profesori şi elevi, iar pentru o cât mai obiectivă percepţie a actului instructiv – formativ am căutat ca mediile sociale să fie diferite având rol-statusuri variate. Pentru a se putea evalua şi reevalua noile exigenţe educaţionale în condiţiile unei socităţi aflate într-o continuă schimbare şi modernizare.

Conceptele de la care s-a plecat în această lucrare sunt aptitudinea pedagogică, tact pedagogic, conduită pedagogică, percepţia acestora de către elevi şi cadrele didactice.

In loc de concluzii

Așa cum ne-am așteptat, cu cât spectrul de valori asociate practicilor acțional-formative este mai larg, cu atât crește nivelul de apreciere al profesorilor iar rezultatele elevilor sunt mai bune.

O educaţie publică de calitate, piatră de temelie a societăţii democratice, are rolul de a asigura şanse egale pentru toţi copiii şi tinerii şi este fundamentală pentru bunăstarea socială prin contribuţia sa la dezvoltarea economică, socială şi culturală. Profesorii şi personalul din educaţie au responsabilitatea de a întări încrederea generală a publicului în standardele serviciilor ce sunt aşteptate de la toţi cei implicaţi în această importantă activitate.

Manifestarea unei gândiri responsabile este sufletul activităţii profesionale, iar activităţile profesorilor şi personalului din educaţie dedicate cu devotament, competenţă şi dăruire pentru a ajuta elevul să-şi atingă propriul potenţial reprezintă un factor critic în asigurarea unei educaţii de calitate. Consider ca experienţa şi dăruirea profesorilor şi a personalului din educaţie trebuie să fie combinate cu condiţii bune de muncă, o comunitate care să-i sprijine şi să creeze politici care să permită o educaţie de calitate.

Atât elevii și profesorii valorizează pregătirea profesională inaltă și consideră foarte importantă iubirea, dragostea de meserie si pentru copiii cu care interacționează. Prin urmare interesul pentru long-life-learning precum si amintirea vie că ne-am ales aceasta meserie pentru că vream să fim modele demn de urmat trebuie să ne călauzescă acțiunile, mai ales că, așa cum putem concluziona in urma cercetarii inteprinse avem obiective specific de realizat.

Elevii sunt sensibili la atmosfera tensionată creată in clasă și plasează autoritatea pe ultimul loc in alegerile pe care le-au făcut. Deasemenea am observant că mediul de proveniența rural-urban, modifică percepția pe care elevii o au asupra conduitei profesorilor. Cei din mediul rural apreciază ca le este dificil profesorilor să mentină disciplina la clasă iar atitudinea predominant negativă este sesizată de către elevii dim mediul urban.

Imaginea negativă a profesorilor este asociată cu folosirea unei modalități de adresare nepotrivită, in condițiile in care in care cel mai accesat curs de către profesori a fost cel de comunicare.

Consider că în contextul în care se valorizează calitatea in educație este uimitor că există unii elevi care afirmă că sunt loviți când profesorul este prea nervos, că este pedepsită toată clasa pentru comportamentul unui singur copil și că se fac discriminari in timpul evaluării, proces oricum asociat cu ideea de stres și tensiune.

Atât profesorii din mediul urban cât si cei din mediul rural consideră importantă conduita cadrului didactic. Aceeasi apreciere o fac și elevii, indiferent de mediul in care studiază. Prin urmare atenția pe care trebuie să o acorde fiecare cadru didactic trebuie să fie in concordanța cu importanța acordată conduitei conform cercetării desfășurate.

Summary

I have chosen to study the teacher’s conduct, seen through the teacher’s eyes and through the students’ point of view. The professional teacher accepts personal responsibility for teaching students character qualities that will help them evaluate the consequences of and accept the responsibility for their actions and choices. I strongly affirm parents as the primary moral educators of their children. Nevertheless, I believe all educators are obligated to help foster civic virtues such as integrity, diligence, responsibility, cooperation, loyalty, fidelity, and respect-for the law, for human life, for others, and for self.

In the first chapter I have chosen to speak about conduct, behaviour, motivation, attitude and the importance of these elements in teaching students and increasing their learning abilities and motivation for the learning process.

The second chapter is about researh methodology and describing the research instruments and the sample(studens and teachers resident in the rural area and in the city area). I chose the questionnaire as it is suitable for the aspects I wanted to investigate. The in depth interview reveals the reasons behind the choices respondets have made. The managers have been interviewed and they had the chance to formulate their own oppinions about the problems they have encountered during their career.

The third chapter regards data interpretation, comparisons between the information obtained from teachers and students from Bucharest and those who live in the rural area.

In the last chapter I presents the assumptions I have validated through this study regarding teachers’ conduct that are ment to emphasis the importance of the way we act, we treat students in class and outside the school walls.

The importance of communication between teachers and students, between parents and parents and nevertheless the management strategies is once again revealed. The professional educator should assume responsibility and accountability for his or her performance and should continually strive to demonstrate competence.

The professional educator endeavors to maintain the dignity of the profession by respecting and obeying the law, and by demonstrating personal integrity.

Bibliografie

Daft, R. L.(1994). Management. Londra: Harcourt Brace College Publishers.

Drucker, P. (1996. Structures et changements: balises pour un monde different. Paris: Editions Village Mondial.

Fayol, H.(1927). Administratia industriala si generala. Bucuresti: Stabiliment de Arte Grafice Taranu & Co.

Janet, P.(1929), L’evolution psycholoque de la personalite. Paris: Chahine.

Levy- Leboyer, C. (2003). Comment choisir et former des leaders? Paris: Editions d’ Organisation.

Montana, P. J., Charnov, B. H.(2000). Management. New York: Barron’s Educational.

Neacsu, I.,(2015). Metode și tehnici de învățare eficientă. Fundamente și practici de succes. București, Ed. Polirom.

Neacșu, I.,(2010) Pedagogie socială - Valori, Comportamente, Experienţe, Strategii. București: Ed. Universitară 51.

NEACŞU, I. (1999). Instruire şi învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.

NEACŞU, I. (2010). Introducere în psihologia educaţiei şi a dezvoltării. Iaşi: Editura Polirom.

Popescu Neveanu, P. (1969). Personalitatea şi cunoaşterea ei. Bucureşti: Ed. Militară.

Pavelcu, V. (1967). Personalitatea profesorului. Bucuresti: Ed. Didactică şi Pedagogică.

Panisoara, I-O. (2009). Profesorul de succes-59 de principii de pedagogie practică. București: Ed. Polirom.

Radu, I. (1993) Metodologie psihopedagogică şi analiza datelor. Cluj: Ed. Sincron.

Rotariu, Tr. Şi Iluţ, P. (1997). Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Iaşi: Ed.Polirom.

Spearman, C. (1926) The Abilities of Man. New York: Macmillan.

Ştefanovic, J,(1979). Psihologia tactului pedagogic al profesorului. Bucureşti: Ed.Didactică şi Pedagogică.

Şchiopu, U. (1997). Dicţionar enciclopedic de psihologie. Bucureşti Ed. Babel.

Teodorescu, S. (1962). Psihologia conduitei. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică.

Vernon, P.E. (1960) The Structure of Human Abilities. Londra: Methuen.

Zisulescu, Ş. (1968). Adolescenţa. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică.

Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizațional-managerială. Bucuresti: Ed. Polirom.