IGIENA APARATULUI REPRODUCĂTOR

Prof. Camelia Veronica Cosma

Liceul de Artă „Ioan Sima”, Zalău

SEXUALITATEA UMANĂ

Sexualitatea umană este un concept care implică mai multe aspecte, aşa cum rezultă din imaginea de mai jos, unde sunt descrişi factorii care influenţează sexualitatea umană şi anume:

v Rasă

v Limbă

v Gen

v Cultură

v Clasă socială, experienţã, etc.

Sănătatea reproducerii şi sexualităţii include şi sănătatea sexuală, al cărui scop este să îmbunătăţescă viaţa şi relaţiile personale şi nu doar să ofere consiliere şi îngrijire specifice reproducerii şi infecţiilor cu transmitere sexuală. Domeniul sănătăţii sexuale cuprinde mediul care favorizează împlinirea sexuală ca potenţial uman, lipsa de constrângeri, abuzuri şi violenţa sexuală, managementul problemelor de sănătate legate de viaţa sexuală. Sănătatea reproducerii reprezintă un domeniu foarte important. OMS defineşte sănătatea reproducerii ca fiind bunăstarea fizică, mintală şi socială completă, implică deci, ca oamenii să fie capabili să aibă o viaţă sexuală satisfăcătoare şi lipsită de riscuri.

  Una dintre perioadele dificile ale vieţii este pubertatea = vârsta copliăriei când apar o serie de modificări ale corpului. Conştiinţa aparteneţei la unul din sexe apare de timpuriu, la 2 ani; treptat, în cadrul relaţiilor părinţi-copil se formează identitatea sexuală a copilului, deteminată de factori cum ar fi: imaginea corporală (aspectul organelor), sexul gonadic şi modul de comportare al părinţilor faţă de copil (îl consideră băiat sau fată) şi factorul educaţional care are pondera şi importanţa cea mai mare.

La vârsta preşcolară, apar primele întrbări care frământă mintea copiilor şi acestea sunt de obicei în legîtură cu două aspecte: cum vine copilul pe lume? De ce se deosebeşte fata de băiat? Surprinderea şi încurcătura părinţilor la aceste întrbări, fixează atenţia şi incită şi mai mult curiozitatea copiilor. Specialiştii recomandă să se ofere copiilor o explicaţie simplă, care să respecte legile naturale biologice, iar răspunsul să vină din partea persoanei căreia i-a fost adresată întrebarea, evtitându-se explicaţiile greoaie, complexe pe care copilul nu le înţelege.

 Pubertatea începe între 8-12 ani şi se termină în jurul vârstei de 16 ani. Creşterea complexă durează aproximativ 3-5 ani.

Debutul pubertăţii la fete se face cu 2 ani mai devreme decât la băieţi. Fetele se nasc cu sistemul osos şi nervos mai dezvoltate. Maturitatea sexuală precoce la femei este un motiv pentru care atunci când ating maturitatea, bărbaţii sunt cu 10 % mai înalţi decât femeile. Modificările biologice variază ca debut şi durată; cu toate acestea ele pot fi încadrate în tipare bine definite care pot fi anticipate.

Secvenţa schimbărilor la fete se referă la:

· Înmugurirea sânilor

· Creşterea bazinului osos

· Creşterea rapidă

· Apariţia părului pubian

· Prima menstruaţie sau menarha

· Părul axilar şi părul corporal aspru

· Glandele sebacee şi seboreice

· Creşterea completă a uterului şi a vaginului

  Secvenţa schimbărilor la băieţi se referă la:

· Creşterea scrotului şi a testiculelor

· Apariţia părului pelvian

· Prima ejaculare

· Creşterea rapidă a picioarelor, braţelor, penisului

· Schimbarea vocii – creşterea laringelui

· Pilozitatea axilară şi părul aspru de de corp

· Activitatea glandelor sudoripare şi seboreice

AUTOCUNOAŞTERE ŞI COMUNICARE

Anii adolescenţei reprezintă o perioadă de câştigare a independenţei, de “desprindere“ de familie şi de apropiere de cei de aceeaşi vârstă. Adolescenţa este şi o perioadă de tranziţie în care intervin transformări fizice iar corpul copilului îşi începe procesul de maturizare. Toate aceste schimbări–sociale, emoţionale şi fizice îi determină pe adolescenţi să-şi pună tot mai des întrebarea: ”Cine sunt eu?“. Ei parcurg un proces de percepere a propriei fiinţe ca fiind diferită de a celorlalţi. În acelaşi timp, pot fi speriaţi dacă se simt prea diferiţi temându-se să nu fie respinşi de prietenii lor. Şi totuşi, adolescenţii vor să fie recunoscuţi şi respectaţi ca personae “unice“ şi “mature“.

Stima de sine sau modul în care o persoană se vede pe ea însăşi este strâns legată familie, de mediul social şi de cel economic. Copiii se preţuiesc mai mult atunci când se simt ascultaţi, luaţi în serios şi îngrijiţi. Prin dragoste şi sprijin, orice fiinţă se poate simţi aparte, preţuită şi valoroasă în acelaşi timp. Când copiii sunt crescuţi într-un mediu în care adulţii importanţi (părinţii, educatorii) îi corectează sau le impun permanent restricţii, ei îşi pot pierde încrederea în sine. Pot începe să se îndoiască de capacitatea lor şi să creadă că nu vor izbuti nimic, limitându-se astfel toate planurile de viitor. Tinerii care se simt neimportanţi au dificultăţi în luarea deciziilor. De exemplu, un adolescent care crede că “nu e bun de nimic“ la şcoală, iar acasă nu se simte iubit, este mai vulnerabil să îşi înceapă viaţa sexuală la presiunea prietenilor. Pe un fond asemănător de neîncredere în sine, o tânără poate rămâne însărcinată intenţionat, crezând că singura ei şanşă de preţuire şi succes o reprezintă maternitatea. Ea poate sa-şi imagineze că un copil îi va aduce respectul celorlalţi, fiind tratată ca un adult, sau că îi va aduce afecţiunea care îi lipseşte. Există o strânsă legătură între felul în care tinerii simt despre ei înşişi şi modul în care se manifestă în muncă şi în activităţile lor, precum şi modul în care percep lumea din jur şi ceea ce gândesc, văd sau înţeleg despre alte personae, obiecte şi idei.

 Foarte importantă este în rândul elevilor formarea abilităţilor de comunicare. O bună comunicare implică mai multe componente şi anume:

· Capacitatea de comunicare a sentimentelor: căteodată ne temem că sentimentele noastre vor fi respinse sau că vor fi obiect de amuzament, aşa că le ascundem;

· Acceptarea sentimentelor comunicate de o altă persoană respectând dreptul fiecăruia de a-şi exprima sentimentele şi emoţiile într-un mod acceptabil;

· Claritatea comunicării este importantă mai ales în situaţii care implică transmiterea unor informaţii, a unor instrucţiuni, îndeplinirea unei sarcini sau dobândirea unei abilităţi noi.

Abilitatea de a comunica bine se învaţă cu dificultate şi greşelile sunt acceptate.

Adolescenţii nu vor stăpâni o bună comunicare „peste noapte„ şi nu dorim ca ei să experimenteze un eşec încercând să se dezvolte.

VALORI ŞI DECIZII

Valorile sunt concepte abstracte despre ceea ce un individ, o comunitate sau o societate crede că este bun, corect şi plăcut. Ele sunt investite cu semnificţie emoţională considerabilă.

Care este rolul valorilor?

Ele stau la baza formării atitudinilor, a procesului de luare a deciziei, şi influenţează puternic comportamentul. În clasă, o diferenţă mare între valorile profesorului şi cele ale elevilor poate întrerupe comunicarea, ceea ce face învăţarea imposibilă. În societate, diferenţele între valori pot cauza conflicte şi tragedii personale. În ambele situaţii persoanele care recunosc diferenţele pot îmbunătăţi comunicarea între diferite grupuri şi aşa pot lucra împreună. Experienţa personală influenţeză ierarhia valorilor în aceeaşi măsură ca şi factorii de mediu.

De ce sunt importante valorile şi recunoaşterea lor?

Oamenii cu un puternic sistem de valori au direcţie şi ţel în viaţă. Comportamentul lor este uşor de înţeles pentru că valorile pătrund în tot ceea ce fac. Loialitatea se poate recunoaşte uşor în comportamentul unei personae care se conduce după această valoare. Beneficiile unui puternic sistem de valori nu întârzie prea mult dar, ca să apară, persoana trebuie să se conducă într-adevăr după valorile pe care le declară şi să le susţină prin acţiuni coerente în toate domeniile vieţii sale. Numai în acest fel vor deveni valori fundamentale.

Valorile intră uneori în conflict cu obiectivele pe termen scurt. Menţinerea direcţiei în viaţă cere respectarea valorilor chiar cu preţul sacrificării avantajelor pe termen scurt. Chiar dacă păstrarea valorilor înseamnă în unele situaţii dezavantaje pe termen scurt, pe termen lung un comportament consecvent duce la dezvoltarea performanţelor.

Care sunt valorile cele mai importante?

• O lume a păcii (fără războaie şi conflicte);
• Securitatea familiei (să ai grijă de cel drag);
• Libertate (alegere liberă);
• Prietenie adevărată;
• Fericire (mulţumire);
• O viaţă palpitantă (activă);
• O lume a frumuseţii (natura şi arta);
• Plăcere (o viaţă cu distracţii şi veselie);
• Salvare (viaţă sigură);
• Egalitate (şanse egale pentru toţi);
• Dragoste matură;
• Respect de sine (stimă de sine);
• Înţelepciune;
• Securitate naţională;
• Un sens al împlinirii;
• Armonie interioară;
• Recunoaştere socială;

O bună înţelegere a propriilor valori permite luarea unor decizii în concordanţă cu lucrurile în care credem; în acelaşi timp, ne ajută să rezistăm presiunilor exercitate de valorile şi comportamentul celorlalţi.

Procesul de luare a deciziilor

Elevii pot fi informaţi despre:

1.Pentru a lua o decizie corectă, încearcă să urmezi cele cinci etape:

§ Defineşte decizia care trebuie luată.

§ Explorează toate alternativele.

§ Adună dovezi .

§ Gândeşte-te la consecinţe.

§ Ia hotărârea pe baza probelor adunate şi a alternativelor studiate.

2.Care sunt termenii implicaţi în luarea deciziilor?

§ Sintetizarea: integrarea vechilor părţi în altele noi.

§ Analiza: puterea de a separa şi studia.

§ Informaţia validă: informaţia care poate fi dovedită.

§ Fapt: ceva ce poate fi dovedit.

§ Opinie: idee personală sau credinţă a unui individ.

§ Autopreţuire: opinie pozitivă a cuiva despre sine.

§ Încredere în sine: încredere în propria judecată.

§ Decizie: rezultatul hotărârii cuiva într-o privinţă.

§ Expresie: modul în care cineva îşi arată emoţiile şi temperamentul.

§ Autodeterminare: principiul unei voinţe libere.

EXPLOATAREA ÎN CADRUL RELAŢIILOR SEXUALE

Discuţiile referitoare la exploatarea în cadrul relaţiilor sexuale vor avea ca bază legislaţia în vigoare şi egalitatea de gen.

Incestul

Incest este atunci când au loc relaţii sexuale între rude în linie directă sau între fraţi şi surori. Un părinte, frate, soră, abuzează sexual de unul sau mai mulţi membrii ai aceleaşi familii. Abuzul sexual nu inseamnă iubire şi nici afecţiune. Este o negare a drepturilor celui de care s-a abuzat. Despre incest nu se discută. Oamenii nu vor să fie implicaţi. Greu se găseşte cineva care să asculte. Deci cui trebuie să se adreseze o victimă ?

Incestul este un subiect care implică multe emoţii. Victimele pot avea sentimentul de ruşine, de umilire, de vinovăţie, de furie şi de confuzie; la ceilalţi membrii din famile pot apărea sentimente de ostilitate şi neînţelegere. Pentru majoritatea oamenilor incestul este un păcat grav şi de temut, prea înspăimântător ca să discuţi despre el.

Violul nu are nici o legătură cu relaţiile sexuale. Dacă relaţiile sexuale înseamnă să ţii la cineva şi înseamnă plăcere reciprocă atunci atacarea violentă a unei alte persoane, faptul că umilirea, înspăimântarea sau bătaia ei te bucură sunt exact opusul realaţiilor sexuale. Violul înseamnă forţă şi violenţă. Mulţi dintre noi cred că violatorii sunt persoane violente. Acest lucru nu este întotdeauna adevărat. Cele mai multe femei sunt violate la ele acasă de către bărbaţi pe care-i cunosc. Femeile au fost învăţate să se considere slabe, iar pe bărbaţi să-i considere puternici. Ca urmare, femeile nu cred că au puterea de a face ceva in cazul unui viol. De fiecare dată când o femeie este violată răspunzători sunt societatea şi fiecare individ din ea. Dacă ştim despre aceste probleme şi nu reacţionăm prin încercarea de a schimba societatea care la favorizează suntem la fel de răspunzători de ele ca şi violatorii.

Violul duce, de obicei, la virgine la rupturi himenale asociate cu delabrări, uneori importante, la nivelul vaginului, vulvei, perineului, orificiului anal, uretrei. Aceste leziuni sunt însoţite de hemoragii însemnate cantitativ, dependente de gravitatea leziunilor apărute. De regulă, aceste leziuni necesită un tratament chirurgical. În cazul violului, la afectarea organelor genitale se suprapun excoriaţiile, echimozele, leziunile coapselor, de obicei pe faţa lor internă, în jurul vulvei, precum şi semne vizibile de agresivitate pe gât, faţă şi braţe.

Bibliografie

1.Alder. M., 1996, Sexual health and care: sexually transmitted infections, Guidelines for prevention and treatment, Macmillian Co., London.

2.Angle, M., Huff, P.S., Lea, J.W., 1991, Interaction between oral contraceptives and therapeutic drugs, Outlook, 9 (1), 1-6.

3.Barthwal, M., Srivastava, K., 1990, Histologic studies on endometrium of menstruating monkyes wearing IUDs: comparative evaluation of drugs, Adv. Contracept., 6, 113-124.

4.Bucur, G. E., 2001, Educaţie pentru sănătate, Ed. Fiat Lux, Bucureşti

5.Paşca, C., Sandu, V.D., Driha, I.M., 2004, Aparatul reproducător uman, vol.I, II, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca.

6.Sandu, V. D., Paşca, C., 2002, Sistemul reproducător uman şi probleme de educaţie sexuală în Biologie –Suporturi pentru pregătirea exameului de definitivare în învăţământ, Barna A., Pop I., ed., 189-204, Ed.Albastră, Cluj-Napoca.

7.Sandu, V. D., Paşca, C., Kis , E., 1999 , Anatomia şi igiena omului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.