EMINESCU ŞI ARON PUMNUL

Prof. Safta Mariana Alina

Şcoala Gimnazială Tudor Vladimirescu, Târgovişte

Aron Pumnul s-a născut la 27.XI.1818, la Cuciulata, judeţul Braşov şi a murit la 12./24.I.1866, la Cernăuţi. A fost lingvist şi filolog.

A participat la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Transilvania. A fost profesor de limba şi literatura română şi un animator cultural valoros cu o deosebită vocaţie pedagogică.

Printre elevii săi se numără şi Mihai Eminescu care i-a dedicate prima sa poezie publicată: La mormântul lui Aron Pumnul.

A alcătuit prima antologie de texte literare româneşti, Lepturariul românesc (vol. I-VI, Viena, 1862-1865) care are o valoare documentară importantă.

Urmaşii critici i-au judecat exagerarea principiului etimologic în ortografie şi lexic. Rusoo şi Negruzzi iau apărarea limbii împotriva filologilor latinizaţi printre care se numără şi Aron Pumnul şi A. Treboniu Laurian, Timotei Cipariu, ,,Îndreptariu cel mai înalt în vorbirea, scrierea şi formarea limbii româneşti”, 1850.

A scris şi un mic tratat de prozodie, Foarma den afară a poeziei române şi o gramatică a limbii române, scrisă în limba germană.

Eminescu şi fraţii săi au stat în gazdă la profesorul Aron Pumnul (Pumnea), care venise la Blaj ca şi alţi profesori care ţineau elevi în gazdă. Profesorii pe care i-a avut Mihai Eminescu la liceu au devenit simple nume, valorificate prin contactul cu elevul lor. A fost remarcat numai de de profesorul Ernst Rudolf Neubauer şi de profesorul Aron Pumnul. Peripeţiile venirii lui Aron Pumnul în Bucovina ne sunt cunoscute din amintirile lui Iraclie Golembiowski (Porumbescu), precum şi primirea de care s-a bucurat. Importanţa lui este însă deosebită pentru formaţia poetică a lui Mihai Eminescu. Adevărata şcoală a viitorului poet a fost renumitul ,,Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, Editua cărţilor scolastice, 1862-1865”.

„Lepturariu rumînesc cules de-n scriptori rumîni pre-n Comisiunea denumită de cătră naltul Ministeriu al învăţămîntului, aşiezat spre folosînţa învăţăceilor de-n clasa I şi II a gimnasiului de jos, de Arune Pumnul, Profesoriu de limba şi literatura romînă în gimnasiul plenariu de-n Cernăuţi. Tomul I. Vieanna. La c.r. editură a cărţilor scolastice. 1862.”

Elegia lui Eminescu, este intitulată de editori La mormântul lui Aron Pumnul, şi îl evocă pe profesorul numit, „geniul mare al deşteptării” Bucovinei şi deplânge dispariţia sa, tot „ce-i simţ naţional”. Discursul poetic, structurarea versurilor, muzicalitatea lor accentuează stăpânirea versificaţiei şi talentul poetului. Figurile de stil, cuvintele simbol vor apărea şi în creaţiile poetului mai târziu, la maturitate: Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, tainic, dulce a sferelor, falnica-i zburare, trist mormântul…

Precum Şincai, fără o condiţie materială bună, Aron Pumnul va pribegi prin Transilvania şi Moldova până la stabilirea lui în Cernăuţi, unde prin toată activitatea lui s-a ilustrat ca un „apostol al deşteptării naţionale în Bucovina”. Lepturariul… este una din lecturile fundamentale care stau la baza formării intelectuale a lui Eminescu. În paginile acestei antologii îşi are sorgintea preţuirea faţă de „sfintele firi vizionare” din Epigonii şi tot de aici a cules sugestia unor metafore caracterizante, cărora le-a dat strălucire poetică.

În „lecţiile” lui Pumnul îşi are izvorul cultul lui Eminescu pentru Transilvania şi pentru Blajul cărturăresc şi revoluţionar. Admiraţia lui Eminescu faţă de cel care i-a dat învăţătura, cunoştinţele despre Şcoala Ardeleană şi despre Revoluţia de la 1848, se va observă şi în alte creaţii.

În Romanul lui Eminescu de Cezar Petrescu este o pagină sugestivă pe această temă, în care scriitorul evidenţiază influenţa lui Aron Pumnul şi pornirea într-o călătorie iniţiatică:

„Căută ochii elevului. Îl privi lung în tăcere. Târziu de tot spuse:
— Eminovici… tu ştii… Eu te-am iubit cu simţăminte părinteşti… Poate că o dată şi peste măsură… Durere!… Am văzut că drumul tău este altul. Nu este al meu; este al tău… Dar pe drumul acesta, al său, trebuie să meargă fiecarele, care vrea să păşească către ajungăciunea meniciunii sale, care este cultural- dezvoltăciunea, învăţătura şi deplinăciunea sufletească morală… Dorindu-ţi tot binele de-n inimă curată, îţi spun pre patul de moarte: de învăţăciunea mea poţi să te lepezi!… Aceasta este soarta învăţăciunilor, să urmeze neapărat o schimbăciune răspunzătivă schimbăciunii împregiurărilor… Dar să nu-mi părăseşti îndreptarul carele l-am urmat în viaţă… Să nu uiţi onoarea precumpătivă pentru naţiune… Pentru asta am trăit din copilărie… Pentru aceasta am suferit la Blaj… Acolo e Roma noastră… La Blaj, la Câmpia jurămintelor de la 1848” (Cezar Petrescu, Romanul lui Eminescu, Vol. I, Luceafărul, E.P.L., 1968, p. 306).

În articolul polemic, O scriere critică, Eminescu îl descrie pe Aron Pumnul ca un geniul mare al deşteptării tale şi scrie: „Persoana asupra căreia aveţi bunătatea a face aluziuni atât de delicate, domnul meu, a încetat de mult de a mai fi numai o persoană simplă.

Nu mai e muritorul slab… el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistenţă şi conştiinţă naţională maselor şi a făcut din ele o naţiune”
(M .Eminescu, Opere, IX, p. 82.)

Cele patru tomuri ale ,,Lepturariului românesc”, scrise şi tipărite de Pumnul în perioada 1862-65, au constituit pentru elevii români şi pentru Mihai Eminescu cărţi de căpătâi. Din păcate, moartea mult prea timpurie a pus capăt activităţii acestei personalităţi greco-catolice a românilor.

Iosif Vulcan, în „Panteonul român”, îl caracterizează în cuvintele: ,,Pumnul a fost unul din acei bărbaţi mari, de care naţiunea noastră a avut prea puţini...”

Bibliografie:

Al. Piru Istoria, Literaturii române de la început până astăzi, , Editura Bucureşti, 1981

Petru Rezuş, Mihai Eminescu, Cartea Românească, 1983

Ion Buzaşi, Eminescu despre Aron Pumnul, https://tribuna-magazine.com/eminescu-despre-aron-pumnul/

Dicţionar de literatura română, Editura Univers, Bucureşti, 1979 http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pumnul.php

http://crispedia.ro/la-mormantul-lui-aron-pumnul-de-mihai-eminescu-comentariu-literar-rezumat-literar/

https://tribuna-magazine.com/eminescu-despre-aron-pumnul/

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/07/08/aron-pumnul-lepturariu-romanesc-viena-1862-1863/amp/

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2013/07/08/aron-pumnul-lepturariu-romanesc-viena-1862-1863/amp/

https://tribuna-magazine.com/eminescu-despre-aron-pumnul/

http://www.luceafarul.net/mihai-eminescu-si-aron-pumnul

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/claudiu-padurean-cine-a-fost-aron-pumnul/