DIN DATINILE, OBICEIURILE SI TRADITIILE RUSILOR LIPOVENI

DIN MUNICIPIUL BRAILA

Prof. dr. Ion Andronache,

Liceul Tehnologic „Constantin Brancoveanu”, Braila

Braila a fost si este un oras cosmopolit, unde toleranta fata de alte natii a fost una dintre virtutile sale. In mozaicul etnic brailean au trait si traiesc alaturi de romani, minoritati precum rusi lipoveni, romi, greci, evrei, maghiari, armeni, turci, germani, ucrainieni, bulgari, italieni, majoritatea venind aici datorita intenselor  tranzactii comerciale efectuate in port.

Cea mai numeroasa minoritate este cea a rusilor lipoveni, fiind de 1925 locuitori, conform recensamantului populatiei si locuintelor din 2011. Etnie de sorginte slava orientala, rusii lipoveni apar pe actualul teritoriu al Romaniei, indeosebi in Dobrogea, incepand de la mijlocul secolului al XVII-lea, dupa schisma bisericii ortodoxe ruse. Imediat dupa sinodul din 1654 in care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusa, au inceput o serie de masuri restrictive din partea autoritarilor laice si religioase ruse, care vor culmina cu venirea la putere a lui Petru I cel Mare (1682-1725) si introducerea de catre acesta a unor masuri de europenizare. Refuzul unor credinciosi de a accepta innoirea a facut ca acestia sa fie supusi unor masuri administrative foarte restrictive si obligati sa poarte o vestimentatie specifica.

Nemaiputand sa suporte toate aceste restrictii, starovenii (credinciolii de rit vechi) vor lua calea pribegiei, raspandindu-se in intreaga lume (Polonia, Canada, Alaska, Japonia), inclusiv la gurile Dunarii, in Dobrogea. Aceasta din urma destinatie a fost preferata pentru ca, la origine fiind pescari din zona raurilor Don si Nipru, ei au putut relua practicarea acestei meserii.

Istoria comunitatilor locuite de lipoveni acestia au fost situati in zone geografice greu de ajuns si ascunse. De obicei se asezau in locuri inconjurate de balti si paduri: cum ar fi Carcaliu, Jurilovca, Manuilovca, Climauti si in apropiere de paduri sau pe dealuri impadurite cum ar fi Piscul.

In zilele de astazi nu se poate ajunge prea usor in unele comunitatile locuite de lipoveni, unii traind si actualmente izolati.

Centrul populatiei si al comunitatii de lipoveni este Biserica si credinta veche. Copiii invatau si invata limba slavona - cartile bisericesti in scoli, dar mai ales in Biserica. Imbracamintea de Biserica este importanta si obligatorie.

Preotul a fost, este si va fi cel mai respectat om din comunitate. Cuvantul lui este ordin pentru toti. Jocurile si distractiile s-au pastrat cu specific rusesc, pana in momentul in care in comunitate au inceput sa isi duca traiul alaturi de lipoveni si alte natii.

Conducerea comunitatilor nu a facut un pas spre progres ci spre salbaticie in timpul prigonirilor si arderilor celor care voiau sa traiasca dupa regulile vechi. Putem spune ca astazi nu ar mai exista fenomenul credintei de rit vechi daca conducerea rusa nu ar fi gonit din patria mama pe toti cei care nu acceptau schimbarile.

Pentru munca efectuata moasa primea in dar de obicei sapun, un prosop sau material pentru fusta si bani. Copiii erau invatati sa respecte moala ca pe propria bunica.

In unele sate sau comunitati se obisnuia ca in prima zi de anul nou, dupa nastere, femeile se strangeau la casa moasei unde se veseleau si o plimbau cu sania daca era zapada. De la aparitia medicinii moderne obiceiurile moasei au disparut.

Pentru crestini, dar in special pentru credinciosii de rit vechi, botezul este un act simbolic prin care famlia intareste crestinismul cu inca un membru.

Obiceiurile legate de botez include stabilirea numelui, invitarea nasilor, care nu trebuie sa fie casatoriti, botezul, impartasirea in Biserica, dupa care urmeaza masa in cinstea botezului. Nasii sunt de obicei fratii parintilor copilului. Foarte rar nasii sunt straini, deoarece in viitor se vor inrudi si nu se vor mai putea casatori. De aceea copiii nascuti intr-o familie au aceiasi nasi.

Biserica Ortodoxa de rit vechi nu permite ca nasii sa fie persoane nebotezate sau de alte religii. Rolul nasilor este important. Ei au in grija viata crestineasca a copilului indrumandu-l pe drumul cel bun. Botezul copilului se face cat se poate de repede (pana in a opta zi de las) pentru a-l ferii de duhurile rele. La lipoveni acest obicei se face inainte de rasaritul Soarelui pentru ca ziua sa il prinda pe copil deja crestinat. Se socotește ca in acest moment ruga este primita mai repede de catre ingerul pazitor si dispare forta rea. Pe de alta parte, preotul trebuie sa fie complet curat deoarece Botezul se realizeaza cu puterea Sfantului Duh. De aceea si apa de botez trebuie sa fie neincalzita sau neinceputa.

Pana la Botez, noul nascut este pus in fasa, iar dupa Botez, cand preotul ii pune camasuta alba, cruciulita la gat si cordonul copilului ii este permisa imbracarea cu hainuta.

Crucea purtata la gat reprezinta credinta in Isus Hristos rastignit pentru pacatele oamenilor. Forma crucii de gat difera de la cea barbateasc de cea feminina (care prezinta si inflorituri in zona colurilor). Diferenta intre cruci reprezinta stapanirea barbatului asupra femeii. Cordonul ca si crucea este ca o amuleta. Simbolic cordonul imparte trupul in doua parti: pamanteasca si cereasca, necurata si curata si rolul de protectie de fortele rele. Acesta poarta denumirea de pois.

Dupa botez, noul nascut nu este spalat 8 zile pentru a nu se spala mirul Sf. Duh. Mama noului nascut nu este primita in Biserica timp de 40 zile.

Exista cazuri cand noul nascut decedeaza si in cazul in care nu a fost botezat acesta nu este inmormantat.

La Botez preotul cufunda copil de trei ori in apa spunand rugaciunea: “se cufunda robul lui Dumnezeu, pruncul (numele copilului), in numele Tatalui (cufundare), a Fiului (cufundare) si al Sfantului Duh (cufundare). Inainte de fiecare cufundare cei prezenti spun: “Amin”, ca raspuns la spusele preotului.

Singurul sat in care se mai face devisnik este Manuilovka, in comunitatea din Pisc acesta disparand de mai bine de 30 de ani.

Rusii lipoveni din Braila, atat locuitorii Piscului cat si cei raspanditi prin oras au uitat obiceiurile devisnik-ului aproape in totalitate. In Braila acest obicei se mai poate gasi doar in amintirile si povestirile batranilor. Dar premergator devisnik-ului este obiceiul numit ”три поклона”, ce sa traduce prin trei inchinari. Denumirea provine din domeniul religios (mirele si mireasa se aduc slava lui Dumnezeu in trei inchinari), de obicei aceasta intamplandu-se in casa miresei, unde ea si mirele fac schimb de cadouri in cinstea intalnirii cu toate rudele si a logodnei: in zilele noastre mirele face cadou miresei un inel iar aceasta lui o camasa. Acest obicei se intampla cu o saptamana inainte de nunta, de obicei marti sau joi, asa cum sambata in prag de sarbatoare sunt interzise petrecerile. De obicei la ”три поклона” se canta cantecul “Несправлимая Калинушка”.

Rusii lipoveni au pastrat cu credinta obiceiurile nuntii, deoarece acestia au locuit ferit de ochii strainilor. In portul si obiceiurile de nunta nu ar fi intrat noi schimbari daca nuntile nu s-ar fi facut in alte comunitati sau in oras decat in comunitatea proprie.

Cand mirele si mireasa provin din comunitati diferite ambii vor sa faca nunta in locul si obiceiurile fiecaruia. Si pentru a se ajunge la o intelegere rudele se pun de comun acord. De exemplu cand mireasa provine dintr-o alta comunitate, nunta se organizeaza la mire. Au existat cazuri cand mireasa. Si parintii sai dormeau la rudele mirelui din comunitate, de acolo plecand la cununie ca din propria casa.

In cartierul Pisc mirii de obicei sunt din aceiași comunitate, acestia cunoscandu-se de mici. In ziua cununiei, acesta fiind zi de Duminica, dupa liturghie la care mirele si mireasa nu participa, preotul, dascalul si palimarul se duc la mireasa acasa. De aici din nou pleaca Biserica impreuna cu tot alaiul, unde se va savarsii cununia religioasa. Dupa terminarea cununiei intreg alaiul pleaca la casa mirelui unde se organizeaza o masa in cinstea casatoriei lor. In unele comunitati de lipoveni, mirii nu au voie sa se atinga de mancare. Dupa masa alaiul preotesc pleaca iar femeile mai de seama canta un cantec dedicat miresei in cinstea maritisului: “Несправлимая Калинушка”.

Alt obicei in Pisc consta in aceia ca miresei i se imparte coada in doua, nu in Biserica asa cum se face aproape in toate locurile ci acasa. Cand alaiul preotesc soseste la mireasa acasa preotul intreaba mirii de trei daca aceștia se casatoresc din iubire si tocmai dupa aceea alaiul se duce la Biserica. Foarte des fata se cununa in fusta si in cofta sau in sarafan, cum se ducea de obicei la Biserica, iar dupa aceea se imbraca in rochie alba, in care ramane intreaga noapte a nuntii. In Pisc nemai pastrandu-se obiceiurile devisnik-ului, in prima zi de nunta nasul care vine la mireasa acasa trebuie sa o rascumpere platind o suma de bani stabilita. A doua zi a nuntii este ceva spectaculos si se desfasoara cu cateva scene teatrale. Toti participantii la nunta se strang intr-un salon de unde tot alaiul pleaca prin cartier, trecand pe la casele nasilor si al mirilor unde alaiul este servit cu cozonac si vin. Pe drum mirii servesc cu cate un pahar de vin pe toti cei care privesc trecerea alaiului. Dupa aceasta parada a strazii alaiul pleaca la locul unde va continua nunta. Aici petrecerea tine ca de obicei pana dimineata.  Darul se da in unele comunitati locuite de lipoveni a doua zi de nunta. Dar de obicei ca si in cartierul Pisc acesta se da in prima zi.

Consider ca aceste traditii, deosebite, alaturi de arhitectura specifica a locuintelor, ospitalitatea rar intalnita si bogata arta culinara, merita a fi valorificate din punct de vedere turistic atat pentru comunitatea rușilor lipoveni cat si pentru Municipiul Braila. Ca si restul locuitorilor Brailei, criza economica profunda din ultimii ani i-au determinat pe lipoveni sa plece la munca afara, in special in Italia. Realizarea unui turism care sa promoveze valorile rusilor lipoveni ar putea oferi solutii cel putin pentru unii din acestia.

Bibliografie:

Popa, St. N., Rusii. Istoria culturii si civilizatiei sec. XIXVII, / St. N. Popa - Constanta 2000.

Vascenco V., Observatii asupra graiului rusesc al lipovenilor din satul Pisc, raionul Braila /V. Vascenco // RSl, XVII, - Bucuresti, 1963