Demersuri didactice eficiente

în desfăşurarea lecţiilor-metodele active

Prof. înv. primar MARC AURICA,

Școala Gimnazială Câmpeni, Jud. Alba

Datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse ne putem propune şi realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi.

Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe care îl dăm generaţiei următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o unitate şcolară “muzeu”, orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală ce-i pregăteşte pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de comunicare.

E bine ca educatorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul educatoarei căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.

Uneori considerăm educaţia ca o activitate în care continuitatea e mai importantă decât schimbarea. Devine însă evident că trăim într-un mediu a cărui mişcare este nu numai rapidă ci şi imprevizibilă, chiar ambiguă. Nu mai ştim dacă ceea ce ni se întâmplă este “bine” sau “rău”. Cu cât mediul este mai instabil şi mai complex, cu atât creşte gradul de incertitudine.

Datorită progresului tehnologic şi accesului sporit la cunoaştere şi la resurse ne putem propune şi realiza schimbări la care, cu câtva timp în urmă nici nu ne puteam gândi.

Trebuie, deci, să ne modificăm modul în care gândim prezentul şi viitorul educaţiei pe care îl dăm generaţiei următoare având în vedere aceste aspecte. Nu ne mai putem permite o unitate şcolară “muzeu”, orientată spre trecut, care pune accent pe cunoştinţe, ci avem nevoie de o şcoală ce-i pregăteşte pe copii pentru viitor, punând accent pe competenţele sociale şi de comunicare.

E bine ca educatorul să modeleze tipul de personalitate necesar societăţii cunoaşterii, personalitate caracterizată prin noi dimensiuni: gândire critică, creativă, capacitate de comunicare şi cooperare, abilităţi de relaţionare şi lucru în echipă, atitudini pozitive şi adaptabilitate, responsabilitate şi implicare.

Un învăţământ modern, bine conceput permite iniţiativa, spontaneitatea şi creativitatea copiilor, dar şi dirijarea, îndrumarea lor, rolul educatoarei căpătând noi valenţe, depăşind optica tradiţională prin care era un furnizor de informaţii.

În organizarea unui învăţământ centrat pe elev, profesorul devine un coparticipant alături de elevi la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.

O învăţare eficientă, durabilă, este aceea care are la bază participarea activă a elevului la descoperirea informaţiilor, a sensului şi utilităţii lor.

Utilizarea acestor metode antrenează elevii într-o continuă participare şi colaborare, creşte motivarea intrisecă deoarece li se solicită să descopere fapte, să aducă argumente pro şi contra. Lucrul în echipă dezvoltă atitudinea de toleranţă faţă de ceilalţi şi sunt eliminate motivele de stres iar emoţiile se atenuează.

Deşi elevii sunt diferiţi, fiecare având un nivel diferit de dezvoltare intelectuală, aceştia pot fi implicaţi în procesul de instruire prin utilizarea metodelor active, deoarece solicită toţi elevii, îi implică în descoperirea de noi răspunsuri şi îi determină să comunice, exprimându-şi propriile păreri. Lucrul în echipă le permite să coopereze unii cu alţii, să se simtă încurajaţi şi să participe cu interes şi activ la activităţile curriculare şi extracurriculare.

Bibliografie:

• Păcurari, O.( coord.) - ,,Învăţarea activă – Ghid pentru formatori,,, M.E.C., 2001