CUM PREVENIM BULLYING-UL ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Prof. înv. primar Almaș Andreea-Ioana

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Ca verb „to bully” înseamnă: a intimida, a speria, a domina. Bully este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).

„Un elev este agresat atunci când este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993).

Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență. Cu toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară, bullying apare atunci când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place... Dar nu este bullying atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț” (Craig et. al, 2009).

Caracteristicile definitorii ale bullying-ului sunt faptul că: implică un dezechilibru de putere, este un comportament intenționat, repetitiv și provoacă suferință emoțională. Contrar miturilor larg răspândite despre autoapărarea victimei, victima nu se poate apăra prin propriile eforturi. Bullying-ul nu se oprește de la sine fără intervenție din exterior (Gugel, 2014).

Situația de bullying rareori implică doar două părți care interacționează, tradițional definite ca agresor și victimă. De obicei este o situație de grup, implicând mai mult de doi participanți. În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar un dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii pasivi și posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se agresorului (BPB, 2016).

Agresorii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor (LISTEN!, 2016). Mediul emoțional de acasă este un factor important în a deveni agresor sau victimă. Astfel, lipsa căldurii dintre părinți sau dintre părinți și copii, utilizarea oricărui tip de violență (dar în special fizică) și abuz în familie, combinat cu lipsa unor reguli clare de îndrumare a copilului, pot cataliza adoptarea comportamentului de tip bullying. Pe termen lung, agresorul este expus la riscul de a dezvolta comportamennte antisociale, delincvente. Părinții foarte protectori pot crește riscul de expunere la bullying pentru copiii lor, care devin victime ale bullying-ului mai des decât semenii lor (Olweus, 1993).

Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții (Olweus, 1993, Taglieber, 2008, Pregrad, 2015 etc.) sunt: nevoia de statut, de putere mai mare, o dorință puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate (Rigby, 2002).

În profilurile victimelor, Olweus a evidențiat anumite caracteristici intrapersonale și interpersonale asociate cu probabilitatea crescută de a suferi din cauza bullying-ului, spre exemplu: timiditatea, nesiguranța, pasivitatea, o stimă de sine scăzută, lipsa prietenilor (Pregrad, 2015). În general, a fi diferit de majoritate semenilor, pe motiv de etnie, credință, identitate sexuală, orientare sexuală, poate duce la un risc sporit de victimizare. De asemenea, copiii cu nevoi educaționale speciale, cu dizabilități fizice sau dificultăți de învățare pot prezenta riscul special de a fi agresați.

Adesea, atât agresorii cât și victimele au peisaje interne similare. Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi ascunde interiorul vulnerabil. Majoritatea agresorilor au fost victime ale violenței în copilărie (LISTEN!, 2016).

ACȚIUNI CONCRETE PENTRU COMBATEREA BULLYINGULUI ÎN CLASĂ SAU ÎN ȘCOALĂ

1. Introducerea raportării anonime- CUTIA POȘTALĂ

Cred că ar fi util ca în fiecare sală de clasă (poate chiar și pe holuri) să existe câte o cutie poștală în care elevii să poată introduce bilețele anonime pe care să scrie dificultățile/ problemele/ fricile cu care se confruntă sau să prezinte o situație de bullying la care au fost victime/ martori. La orele de Dezvoltare personală sau la cele de dirigenție cadrul didactic de la clasă va extrage câte un bilețel, iar apoi poate discuta cu elevii. Aceste cutii ar trebui verificate zilnic pentru a se putea preveni anumite situații conflictuale/ scene de violență sau pentru a interveni cât mai repede etc.

2. Caietul încurajărilor

La nivelul clasei, fiecare elev ar putea avea un caiet al încurajărilor în care cadrele didactice sau colegii vor putea scrie diverse mesaje pozitive/ încurajări. Spre exemplu, înainte/ după un test de evaluare/ un spectacol/ un meci elevii și-ar putea scrie unii altora mesaje de încurajare.

3. Bilețele surpriză

Din când în când am putea să le lăsăm elevilor pe bancă câte un bilet pe care să scriem aprecieri, laude, încurajări. Cred că aceste bilețele pot avea un impact foarte mare, mai ales dacă sunt scrise la momentul potrivit (atunci când observăm că elevul este dezamăgit că nu a făcut mai mult/ când nu i-a ieșit ceva așa cum se aștepta/ poate a avut o zi mai proastă). Deși poate părea un gest mic, scrierea unor astfel de bilete pentru elevi duce la câștigarea încrederii și la creșterea stimei de sine.

4. Ore verzi

Atunci când avem posibilitatea cred că ar fi extrem de benefic să ținem ore în curte, pe salteluțe. Elevii ar deveni mai liniștiți, mai atrași de ceea ce facem și s-ar conecta cu natura. Învățarea autentică se declanșează în zona experiențelor adevărate.

Studiile arată că timpul petrecut în natură poate ajuta copiii să își dezvolte încrederea în sine, poate reduce simptomele ADHD, poate liniști copiii și poate reduce fenomenul hărțuirii (bullying).

5. Gândul zilei- declanșator de stare

În fiecare zi am putea avea un cuvânt (ex.: fericire, iubire, hărnicie) sau un gând al zilei pe care să îl notăm într-un colț pe tablă. Un astfel de cuvânt sau gând le poate declanșa copiilor o stare de bine sau le poate schimba starea pe care o au în acel moment.

6. „Cum te simți azi?”- în fiecare dimineață ar trebui să avem cel puțin 10-15 minute dedicate discuțiilor libere cu elevii. Adresând această întrebare zilnic, elevii se vor simți importanți, vor avea acel sentiment de apartenență- „profesorului chiar îi pasă de mine”. Ar trebui să ne intereseze în primul rând ce simte și cum simte elevul, înainte de a ne înteresa ce și cât știe.

7. Borcanul recunoștinței

Ar fi frumos ca în fiecare clasă să existe un borcan al recunoștinței în care elevii să introducă la finalul fiecărei zile un bilețel pe care să răspundă la următoarea întrebare: „Pentru ce sunt recunoscător la finalul orelor?”.

8. Bolul cu bile colorate

În clasă am putea un vas de sticlă, iar lângă el o pungă cu bile colorate. Când copiii adoptă comportamente pozitive, cadrul didactic îi recompensează, punând câte o bilă în bol. Când se comportă impulsiv, încalcă regulile sau sunt neatenți, învățătoarea scoate câteva bile din bol. Dacă bolul se umple, elevii pot fi recompensați cu o petrecere, cu o zi de filme etc.

9. Organizarea unor lectorate cu părinții

Teme pentru lectorate cu părinții: agresivitate, violență, alimentație, asumarea responsabilității pentru propriile fapte, managamentul învățării, petrecerea timpului de calitate cu copilul.

10. Programul KiVa- „împotriva hărțuirii”- idee preluată din cartea „Să predăm ca în Finlanda”

În partea de prevenție elevii sunt instruiți în legătură cu fenomenul hărțuirii și practică diverse jocuri de rol în sala de clasă.

În momentul în care se produce bullying-ul se respectă următoarele etape:

-elevii care au avut o dispută/ un conflict solicită o întrunire „KiVa” unui cadru didactic (chiar și martorii pot solicita o astfel de întâlnire)

-cadrul didactic, împreună cu elevii, completează un formular, descriind succint incidentul, și stabilește o dată și un loc pentru purtarea negocierilor. Formularul este introdus într-un dosar special, urmărit cu regularitate de o echipă de cadre didactice din programul „KiVa”

-la întrevederea pentru rezolvarea conflictelor, participă cadrul didactic și părțile implicate

-fiecare parte își prezintă propria versiune.Accentul se pune pe ascultarea ambelor părți.

-mediatorii roagă fiecare parte să reflecteze asupra propriului comportament și să se gândească cum ar fi trebuit să reacționeze. Scopul este ca elevii să identifice posibile soluții pentru prevenirea unor astfel de situații.

-după ce fiecare parte promite să pună în aplicare o strategie de prevenție, care este consemnată în scris de mediatori, întâlnirea ia sfârșit.

Elevii nu sunt puși să își ceară scuze, pentru că dacă sunt puși de către altcineva să spună că le pare rău, nu o spun cu sinceritate. În cadrul programului, elevii încearcă să înțeleagă în ce constă problema, modul în care s-au purtat și modul în care ar fi trebuit să o facă.

Se stabilește o întâlnire ulterioară cu cele două părți implicate, două săptămâni mai târziu, ocazie cu care este reexaminat conflictul. Dacă problema persistă sunt anunțați părinții.

Alte acțiuni:

ü Pauze (profesori-elevi) cu jocuri, dans, muzică, desen

ü Să sărbătorim realizările elevilor

ü Detectivul de emoții- când se întâmplă ceva el ne spune cum crede că s-a simțit persoana respectivă într-o anumită situație

ü Să satisfacem cele trei nevoi psihologice de bază ale copiilor care stau la baza Teoriei Autodeterminării: nevoia de conectare, nevoia de competență (de capabilitate) și nevoia de control (autonomie).

ü Expunerea în sălile de clasă a unor afișe/ planșe cu informații despre respectul față de semeni, toleranță, bullying (ce este și cum îi putem face față)

ü Broșuri informative pentru părinți, profesori, elevi

ü Stabilirea unui set de reguli împotriva bullying-ului- formulate într-o manieră pozitivă

Bibliografie

· Animus Association Foundation (2016). LISTEN! What children have to tell us about bullying and safety at school. Produced in the frame of the EU Daphne project „Early identification and prevention of bullying in school setting”

· Nbct, G. V. A. M., & Pidgen, E. (2018). The No More Bullying Book for Kids: Become Strong, Happy, and Bully-Proof. Rockridge Press.

· Netzelmann T. A., Elfriede S., Angelova M. (2016). Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și personalul școlar. Însoțește broșura ASCULTĂ!, Salvați copiii

· Olweus D. (1993). Bullying at School: What We Know and What We Can Do.Wiley-Blackwell.

· Olweus, D., & Limber, S. (2000). Bullying Prevention Program. Boulder, CO: Center for the Study and Prevention of Violence, Institute of Behavioral Studies, University of
Colorado.

· Rigby K. (1996). Bullying in schools – and what to do about it. Melbourne: ACER. (Adapted from Dr Judith Dawkins)