CONSTANTA ALIMENTAȚIEI ȘI PSIHOLOGIA SOCIETĂȚII DE CONSUM

Prof. educator Mureșan-Chira Gabriel

Școala Gimnazială Specială Centru de Resurse

și Documentare privind Educația Incluzivă/ Integrată, Cluj-Napoca

Rezumat: Hrănirea ca necesitate trebuie să se detașeze de plăcere și viciu. Prin constanta alimentară privită ca parte din echilibrul neuropsihofiziologic, se promozează nu numai un stil de viață sănătos privit unilateral, ci un act complex și universal ce deține caracteristici dinamico- energetice implicit funcționale. Orice detașare de normă în înțeles de echilibru se constituie ca act agresiv îndreptat asupra organismului care îl înțelege ca traumatism inclusiv la nivel celular iar apoi organic și sistemic. Raportabilă la complexitatea organismului uman ca triadă fizic- psihic- spiritual, constanta alimentară nu aprobă și nu aderă la salturile calorice de lungă durată și nici la cele de scurtă durată ce dețin și o încărcătură emoțională, ci încurajează constituirea și funcționarea unui algoritm dirijat de un rigorism moderat, un clasic corector psihosomatic inclusiv sub aspect alimentar- energetic, evitând și sancționând dezorganizarea propusă de o nutriție excedentară ori insuficientă, dezechilibrată și inconstantă.

Cuvinte cheie: constantă alimentară, funcții metabolice, steatoză hepatică non-alcoolică, protoinformații

Preambul

Definind constanta alimentară ca fiind conținutul dozat corect, echilibrat, optim calitativ- cantitativ, normat, raportabil la o perioadă de timp, orice bruscare, tracasare sau constituire de factori multipli determinanți hopo și/ sau hipercalorici, exercitată asupra organismului prin alimente sau băuturi (alcoolice sau nealcoolice) este percepută, interpretată de organism ca și traumatism, ca factor indus extern- intern cu reflectare la nivel celular. Dacă în condiții normale, neuropsihologia individului este prezentă și activă la nivel de selecție, stocare și rezultantă energetică, în cazul traumatismelor celulare, dezechilibrul constituie sau reprezintă saltul ori abaterea de la normă, pozitivă sau negativă, pe cursorul mediei alimentare, de la constanta alimentației. În aceste condiții, relația aliment- hranire- stare de sănătate și apoi energetic debutează în primul rând mental, parcurgând factorial etape deopotrivă simultane cu dezvoltarea microgrupurilor și grupurilor umane, respectiv cu societatea în general.

Raportabilă la complexitatea organismului uman ca triadă fizic- psihic- spiritual, constanta alimentară nu aprobă și nu aderă la salturile calorice de lungă durată și nici la cele de scurtă durată ce dețin și o încărcătură emoțională ci, încurajează constituirea și funcționarea unui algoritm dirijat de un rigorism moderat, un clasic corector psihosomatic inclusiv sub aspect alimentar- energetic, evitând și sancționând dezorganizarea propusă de o nutriție excedentară ori insuficientă, dezechilibrată și inconstantă.

Dacă într- o perioadă oarecare de timp, organismul uman primește semnalele calorice cuprinse între valori interpretate ca fiind extreme, atunci, în complexitatea sa, organismul tinde spre o normare a sistemului, adică, o echilibrare, estompând după caz și funcție de particularitățile sale toate agresiunile interne și externe interpretate ca abuz, surplus ori obturare din punct de vedere alimentar (al hrănirii).

Șocurile calorice dețin particularitatea că se constituie în factori de risc agresogeni, celebra diaidă hipocratică devenind doar o aplicație obscură față de care omul modern începe a o înțelege filosofând și o simte ca finalitate medicamentoasă și dietică. Mai mult decât atât, societatea contemporană emite pretenții sub forma stimulilor, corupând simțurile prin crearea de pofte artificiale prin imagini, sunete sau mirosuri, culori, simboluri, asociindu- le indirect cu hranirea în lipsa foamei, reducând- o pe aceasta din urmă la un act de satisfacere duală prin plăcerea de a mânca, de a alimenta în exces un organism căreia hrana nu- i este necesară pe moment. Deturnarea actului normal de hranire prin dublarea acesteia, se realizează prin complicitatea minții, a judecății omului, deturnând și în acest caz logicul la instinct, o funcție fundamentală la extaz, stare de plăcere, viciu, pervertire a omului modern, o inconstantă care generează grave deficite vitaminice sau hipervitaminoze, șocuri glucidice, un potențial ridicat de boală.

Secolul XXI ne dovedește mai mult decât oricând faptul că omul nu anticipează suficient de corect consecințele ce decurg din deturnarea actului hrănirii spre o plinire a poftei peste măsură.

„63 la sută dintre români sunt nepăsători cu privire la propriul stil de viață sau recunosc că duc o viață dezordonată, relevă un studiu realizat de un grup de companii din industria alimentară și a băuturilor răcoritoare, pe un eșantion de 13.000 de persoane cu vârste între 18 și 87 ani“ (…) “Categoria oamenilor cu vârstă cuprinsă între 25 și 54 de ani este tot mai puțin preocupată de tot ceea ce înseamnă stil de viață sănătos. Principala cauză este că această categorie cea a oamenilor active în câmpul muncii, preocupați de alte aspect ale vieții lor precum locul de muncă sau familia, neglijând astfel felul în care trăiesc, nemaiavând timp să acorde importanței alimentației și mișcării, acestea fiind doar o necessitate și nu niște resurse care duc la o viață mai bună“ se afirmă într- un studiu care, de ce să nu recunoaștem atenționează clar asupra unor factori de risc (sursa: www.gandul.info/magazin/63-la-suta-din-romani-au-un-stil-de-viata-dezordonat).

“Sănătatea necesită cunoașterea constituției omului și puterea diferitelor alimente, atât natural cât și cele făcute de om. Dar consumarea acestora nu este suficientă pentru a fi sănătos. Este nevoie de exerciții fizice, ale căror efecte trebuie de asemenea cunoscute. Combinația acestor două lucruri: consumul de alimente și exercițiile fizice compun regimul de viață, acordând o atenție adecvată anotimpului, schimbării vânturilor, vârstei individului și situației personale. Dacă există o carență alimentară sau lipsa exercițiului fizic, corpul se poate îmbolnăvi“ (Hipocrate, anul 480 Î. H)

Particularități. Steatoza hepatică non- alcoolică

Frecvent, societatea modernă se “autoflagelează” evidențiindu- se câteva aspecte de la general la particular, elemente care, în opinia noastră, pot fi restrânse la câteva mari paradigme (dar nu complete) și anume:

a) Principiile de bază ale alimentației constante, echilibrate caloric- energetic -mult reduse, pe fundamente superficiale ce țin de rapiditatea contextelor socio- culturale în schimbare

b) Ritualizarea servirii mesei în exceptarea senzației reale de foame

c) Denaturarea hrănirii și consumul alimentelor super-procesate din carne și zaharuri

d) Evitarea servirii normale a meselor principale ale zilei și înlocuirea acestora cu substitute gen fast- food (total nesănătoase).

e) Tendința de a elimina supele și ciorbele din alimentație sau ceaiurile din plante medicinal tradiționale

f) Hrănirea haotică funcție de pofte, fără senzație de foame sau hrănirea seara/ noaptea înainte de culcare sub minimul de două ore necesar pentru digestie

g) Nerespectarea timpilor și perioadelor de odihnă, somn sau/ și activități recreative (de relaxare)

Funcție de aceste elemente, un aport important îl deține specificul locului de muncă, aportul caloric necesar, excedentul de zaharuri, cafea sau alcool, sau specificul comunității din care individul face parte. Una dintre cele mai importanțe cauze ale îmbolnăvirilor îl constituie stresul și tulburările de hrănire care pot fi asociate acestui factor stresor.

Despre capacitatea de regenerare. Ficatul.

Funcțiile metabolice se exercită în metabolismul glucidic, proteic și mineral. Ficatul intervine în echilibrarea acestui metabolism deoarece deține funcție proteinoformatoare, intervinind în metabolismul lipidelor, comportă secreția și excreția bilei, deține capacitate antioxică, este depozitar al vitaminelor A, B2, B12, D, K; ficatul deținând capacități complexe inclusiv în menținerea echilibrului acido- basic, de apă, echilibrând perturbările circulatorii. Deseori ficatul, datorită haosului alimentar (neglijarea meselor principale ale zilei, abuzul de alcool, tutun, grăsimi, uleiuri narurale sau sintetice), a stilului de viață agitat, privarea de odihnă, exagerarea în ceea ce privește efortul fizic sau intelectual, intoxicațiile cu cafea, cu cofeine diverse (gen energizante sintetice), se îmbolnăvește gradual, o primă fază fiind deținută de steatoza hepatică alcoolică și non- alcoolică.

Steatoza hepatică este definită ca acumularea de grăsime în exces la nivelul țesutului hepatic. Atunci când acest proces este însoțit de inflamație, poartă numele de steatohepatită. Deși steatoza hepatică este în general un efect al consumului de alcool, aceasta este destul de frecvent întâlnită și la personele care nu consumă alcool sau consumă rareori, cauza acesteia regăsindu- se în două sau mai multe caracteristici descrise ca paradigmatice nu medicaliste primordial, urmând ca elementele medicale detaliate dintr- o abordare viitoare, să însoțească descrierile mult mai detaliat decât cele ce urmează:

a. Steatoza hepatică devine factor extrinsec al sindromului metabolic fiind resursă important, caracterizată ca fiind de risc peste medie, un inamic tacit, incomod, ce acționează în timp, până la un moment în care nivelul organic refulează ca reacție la supraâncărcarea proteică prin rezultante fiziologice.

b. Parametrii constantei și echilibrului alimentar au fost depășiți, nu neapărat prin singularitatea cauzei hiperproteice cât mai ales prin stilul de viață promovat (consum excesiv de cafea, nesomn, muncă pe timpul nopții, reducerea voită a alimntelor gătite natural, saltul frecvent peste mesele principale ale zilei normale din punct de vedere calitativ și cantitativ, excesul de grăsimi animale sau sintetice, excesul de dulciuri, efortul fizic excesiv pe o perioadă mai lungă de timp).

c. Steatoza hepatică se regăsește în factorii de risc la un nivel ridicat în cazul supraponderabilității, diabetului zaharat, nivelului crescut de trigliceride, acid uric, colesterol ridicat, sedentarism sau uzură fizică ridicată cauzată de munci fizice grele și frecvente, pierderi subite în greutate, cure de slăbire sau de îngrășare- și aici ne propunem să adăugăm tocmai elemental de constant alimentară, deoarece, dacă aceasta ar fi respectată cel puțin la un nivel minimal, prevenția ar fi destul de ridicată, iar fenomenologia metabolică negativ- excesivă ar fi înlăturată sau mult diminuată. În ambele cazuri de abuz sau insuficiență alimentară, primul care suferă este ficatul, ambele situații reprezentând abuzuri și încălcări ale constantei alimentare cu consecințele de rigoare.
Bibliografie:

1. Corneliu, Borundel. Manual de medicină internă pentru cadre medii, Editura All, București, 1994

2. Dr. Jorg Braun, Lubeck. Ghid clinic. Medicină internă, Ed.5-a, Editura Medicală, București, 1997

3. Hans- Joachim Frercks. Metabolismul, pag. 501- 508, in Dr. Jorg Braun, Lubeck. Ghid clinic. Medicină internă, Ed.5-a, Editura Medicală, București, 1997

4. Jiang ZG, Tapper EB, Connelly MA, Pimentel CF, Feldbrügge L, Kim M, Krawczyk S, Afdhal N, Robson SC, Herman MA, Otvos JD, Mukamal KJ, Lai M. Steatohepatitis and liver fibrosis are predicted by the characteristics of very low density lipoprotein in nonalcoholic fatty liver disease. Liver Int. 2016 Aug; 36(8): 1213-20. doi: 10.1111/liv.13076. Epub 2016, Feb 24. In U.S. National Library of Medicine National Institutes of Health

Surse on line:

1. http://www.cdt-babes.ro/articole/steatoza-hepatica-ficatul-gras.php

2. http://www.ayurmed.ro/pages/Ficatul-gras.html

3. http://santecheznous.com/condition/getcondition/Maladies-du-foie