COMPETENŢELE UNUI PROFESOR

Prof. Nadia Breazu,

Colegiul Tehnic Motru, Jud. Gorj

Cuvinte cheie: psihopedagogic, psihosocial, autoinstruire

Rolul de profesor este, poate, în societatea actuală, unul dintre cele mai solicitante, provocatoare locuri de muncă. Încă nu există şcoli superioare care să pregătescă sub toate aspectele profesori care să faţă tuturor provocărilor apărute ivite încă din prima zi la catedră. Conştientizând faptul că toţi copiii sunt indivizi cu temperamente, nevoi şi personalităţi unice, putem înţelege de ce este nevoie de mult timp petrecut la catedră pentru a deveni un bun profesor: „ Când ajungi să crezi că nu mai ai nimic de învăţat şi că poţi astfel să-i educi pe alţii, eşti terminat ca dascăl şi ca om.”, spunea Victor Eftimiu.

O bună pregătire de specialitate nu este suficientă. Un profesor care îşi iubeşte prea mult doar materia predată şi ironizează neştiinţa elevilor săi, dispreţuind ignoranţa acestora, neglijând latura afectivă ce nu ar trebui să lipsească niciunui dascăl, sădeşte în sufletul acestora sentimente de neîncredere şi aversiune faţă de acel obiect de studiu . Aşadar, componenta psihopedagogică este uneori mai importantă, aceasta vizând: capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi individuale, capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducare. Latura psihosocială şi managerială a profesorului se relevă în următoarele aptitudini: capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii, de a stabili responsabilităţile în cadrul unui grup,de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în cadrul grupului, capacitatea de a orienta, organiza, îndruma, motiva şi de a lua decizii în funcţie de situaţie .

După opinia altor autori (H Morine şi G. Morine ) rolurile didactice principale ale profesorului sunt, în prezent, următoarele: furnizor de informaţie, model de comportament, creator de situaţii de învăţare, consilier şi orientator, evaluator şi terapeut, organizator şi conducător.

Conform unor studii, elevii apreciază la profesori îndeosebi următoarele caracteristici: cunoaşterea materiei predate, disponibilitatea de a ajuta elevii, corectitudinea evaluării, capacitatea de a îmbina teoria cu practica, respectul faţă de elevi, claritatea exprimării, prezentarea interesantă a materiei.

Societatea în care trăim se află în continuă şi rapidă schimbare ceea ce a determinat înlociurea vastei culturi generale cu noţiuni mai puţine, dar cu valoare practică, flexibilitate în gîndire, formarea abilităţilor de adaptare permanenta la situaţii noi, adaptarea la munca în echipă.

,,Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamană cu nicio alta, o meserie care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mîndră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec.» (Victor Hugo)

Bibliografie:

1. Sanda Fătu- Metodica predării chimiei-1998

2. Gabriela Lemeni- Consiliere şi orientare-Ed. ASCR, Cluj- Napoca, 2004

3. D.Stoica- Psihopedagogie şcolară-Ed. Scrisul românesc, 1982