ASIGURAREA CALITĂŢII ÎN EDUCAŢIE

Prof. Gălăţan Daniela

Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I, Timişoara

Învăţământul este considerat ca un furnizor de servicii în care se includ învăţarea, evaluarea şi orientarea elevilor. În acest context, clienţii sunt consideraţi depozitarii serviciului şi sunt reprezentaţi de un grup foarte divers şi bine identificat.

Calitatea în învăţământ trebuie să fie un punct important în programul strategic al oricărei instituţii.

Termenii: serviciu, calitate, evaluare, organizare şi standard reprezintă, conceptual coloana vertebrală a proiectului sistemului de asigurare a calităţii învăţământului preuniversitar. Aceşti termeni fiind preluaţi din alte domenii decât cel al învăţământului, conferă un plus de pragmatism şcolii în societatea cunoaşterii.

L'assurance-qualité dans l’éducation

L’enseignement est considéré comme un fournisseur de services parmi  lesquels on inclut l’instruction, l’évaluation et l’orientation des élèves. La qualité dans l’enseignement doit être un point important  dans le programme stratégique de chaque institution. Sans une direction claire à long terme, l’institution ne peut pas planifier l’amélioration continue de la qualité.

Une possible séquence de planification qui pourrait être adoptée par toute institution éducationnelle comprend: la mission et l’image, les demandes des clients / de l’apprenant, les voies vers le succès, la performance de la qualité, l’investissement dans les gens, dans le personnel de l’institution.

Les domaines et les critères pour assurer la qualité dans l’enseignement sont:

-         la capacité institutionnelle: les structures institutionnelles, administratives, managériales;

-         l’efficacité éducationnelle: le contenu des programmes d’étude, les résultats de l’apprentissage, la recherche scientifique et méthodique, l’activité financière de l’institution;

-         le management de la qualité: les stratégies et les procédures pour assurer la qualité; des procédures objectives  et transparentes pour évaluer des résultats de l’apprentissage; des procédures d’évaluation périodique du corps professoral, l’accessibilité des ressources adéquates de l’enseignement.

Les termes: service, qualité, évaluation, organisation et standard représentent conceptuellement la colonne vertébrale du projet du système d’assurance-qualité dans l’enseignement pré-universitaire.

Pour assurer la qualité dans l’éducation il n’est pas suffisant de posséder des bons instruments. Quelque simples qu’ils soient, il faut savoir s’en servir. Pour cela, il impose une préparation et une formation dans le domaine des instruments de la qualité, pour obtenir les résultats planifiés. Par conséquent, dans la Roumanie actuelle, il est nécessaire:

-         un programme national de promotion de la qualité et la croissance de la compétitivité des  produits et des services roumains;

un programme national pour l’éducation et l’instruction dans le domaine de la qualité

„Calitatea în educaţie este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt satisfăcute aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de calitate”.

            „Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea de a oferi programe de educaţie, în conformitate cu standardele.”

Ordonanţa de Guvern nr.75-2005

            În ultimul timp, principalii actori ai scenei învăţământului, elevi, tineri, cadre didactice, invocă frecvent necesitatea educaţiei de calitate, a predării, învăţării şi evaluării de calitate, a performanţelor de conducere şi autoconducere, înscrise în paradigme generative în domeniul calităţii.

            Problema asigurării şi menţinerii calităţii serviciilor educaţionale este una deosebit de importantă cu un impact imediat, dar şi pe termen lung asupra beneficiarilor direcţi ai acestora – elevii, cât şi asupra beneficiarilor indirecţi – comunitatea, societatea.

            Calitatea „ nu este niciodată un accident: ea este întotdeauna rezultatul efortului inteligent”, susţinea John Ruskin. Hermes Mercurius Trismegistus spunea: „ Ceea ce este semănat nu încolţeşte întotdeauna, dar ceea ce încolţeşte a fost întotdeauna semănat.” Rezultă că, în învăţământ, pentru a culege roadele unei activităţi de calitate, trebuie generat viitorul, utilizând instrumentarul prezentului, în baza experienţei trecutului.

            Învăţământul este considerat ca un furnizor de servicii în care se includ învăţarea, evaluarea şi orientarea elevilor. În acest context, clienţii sunt consideraţi depozitarii serviciului şi sunt reprezentaţi de un grup foarte divers şi bine identificat.

            Clienţii învăţământului sunt:

-         învăţământ =  serviciu

-         elevul = primul client extern

-         părinţii/tutore/sponsor = al doilea client extern

-         piaţa de muncă/guvern/societate = al treilea client extern

-         profesori/personal administrativ = clienţi interni

Prin politică a calităţii se înţelege formularea unui angajament de către instituţie.

Asigurarea calităţii în educaţie presupune:

-         planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării;

-         monitorizarea rezultatelor;

-         evaluarea internă a rezultatelor;

-         îmbunătăţirea continuă a rezultatelor în educaţie

-         înfiinţarea ARACIP (Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar);

-         elaborarea standardelor minimale de acreditare;

-         elaborarea standardelor de referinţă;

-         elaborarea indicatorilor de performanţă.

1.      Planificarea strategică a calităţii în educaţie

            Calitatea nu apare pur şi simplu, ea trebuie planificată. Aceasta trebuie să fie un punct important în programul strategic al oricărei instituţii şi necesită a fi analizată sistematic, utilizând un prces de planificare strategică riguroasă. Fără o direcţie clară pe termen lung, instituţia nu-şi poate planifica îmbunătăţirea continuă a calităţii. Fundamentarea strategiei trebuie să aibă fixat în centrul său interesul clientului. O viziune strategică bine fundamentată este unul dintre cei mai importanţi factori de succes pentru orice instituţie.

            Planul strategic permite formularea pe termen lung a priorităţilor şi permite schimbarea instituţională să fie abordată într-o măsură raţională. Fără o strategie a instituţiei, aceasta nu poate fi sigură că poate să exploateze noi oportunităţi în timp ce se dezvoltă.

            Nu există o succesiune a activităţilor specifice planificării strategice. Strategia trebuie să fie întemeiată având ca bază grupurile variate de consumatori şi aşteptările lor, şi pornind de la acestea să se dezvolte politici şi planuri care pot transmite misiunea şi dezvolta imaginea.

            Mai jos conturăm o secvenţă de planificare care poate fi adoptată de orice instituţie educaţională.

            Misiune şi imagine

Care este scopul nostru?

Care sunt imaginile, misiunile şi valorile noastre?

            Cerinţele clienţilor/celui care învaţă?

Care sunt clienţii noştri?

Ce aşteaptă clienţii noştri de la noi?

De ce avem nevoie pentru a fi buni să satisfacem nevoile clienţilor?

Care sunt cerinţele celor care învaţă în instituţie?

Ce metode folosim pentru a identifica nevoile clienţilor/celor care învaţă?

            Căile spre succes

Care sunt puterile, slăbiciunile, oportunităţile şi ameninţările noastre?

Care sunt factorii critici pentru succesul nostru?

Cum o să realizăm succesul?

            Performanţa calităţii

Ce standarde o să stabilim?

Ce facem ca să transmitem calitatea?

            Investiţii în oameni, în personalul instituţiei

Cum ar trebui să alegem majoritatea personalului?

Investim suficient în personal şi în dezvoltarea personalului?

Evaluarea personalului

Cum vom şti dacă am avut succes?

Procesul planificării strategice în educaţie

Imaginea

            Imaginea comunică clienţilor ultimul obiectiv al instituţiei şi ce reprezintă aceasta. Trebuie să fie scurt şi să evidenţieze ultimul scop al instituţiei, de exemplu:” Cine are carte, are parte.”

Misiunea

            Formularea misiunii este legată de imagine şi prevede o direcţie clară pentru prezent şi viitor. Formularea misiunii clarifică de ce o instituţie este diferită de celelalte. Formulările misiunii devin, în zilele noastre bine stabilite în educaţie. Punctele care urmează ar trebui să existe în formularea misiunii:

-         este necesar ca ele să fie memorabile;

-         ar trebui să fie uşor de comunicat;

-         natura afacerii ar trebui să fie clară;

-         trebuie să existe un angajament pentru îmbunătăţirea calităţii;

-         operare la cele mai înalte standarde ale integrităţii profesionale;

-         lucrul în echipă;

-         afirmarea obligaţiei unei îmbunătăţiri egale pentru toţi;

-         transmiterea unei calităţi înalte a serviciului.

Scopurile, obiectivele

            Odată ce imaginea, misiunile şi valorile au fost recunoscute, ele au nevoie să fie transformate în scopuri realizabile. Scopurile sunt adesea exprimate într-o modalitate măsurabilă, astfel încât rezultatele să poată fi evaluate.

Cercetarea pieţei

            Se ştie că cercetarea pieţei nu este ceva care poate fi realizată odată pentru totdeauna, mai ales în educaţie. Instituţiile educaţionale prezintă fenomenul unei populaţii care se mişcă prin şi în afara instituţiei şi apoi este înlocuită cu un alt grup. Într-o astfel de piaţă, reputaţia este de o importanţă vitală.

Analiza S.W.O.T. ( puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări)

            Analiza S.W.O.T. a devenit un instrument obişnuit al planificării strategice în educaţie, dar rămâne o metodă foarte eficientă de localizare a potenţialului unei instituţii. S.W.O.T. poate fi împărţită în două elemente – o analiză internă concentrată asupra performanţei instituţiei inseşi şi o analiză a mediului exterior. Scopul analizei este să minimizeze slăbiciunile, să reducă ameninţările şi să construiască oportunităţile.

-         puncte tari:

            - o echipă entuziastă

            - rezultate excelente ale examinării

            - departamente durabile de sport, muzică, artă

            - suport părintesc puternic

            - moralitatea personalului

            - conducători pasionaţi care susţin calitatea

-     puncte slabe:

            - clădiri vechi, condiţii decorative sărace

            - vârstă medie ridicată a personalului

            - buget inadecvat

            - facilităţi sportive inadecvate

-    oportunităţi:

            - relaţii de colaborare cu instituţiile locale: primării, poliţie, etc

            - dezvoltarea reputaţiei în sport

            - lărgirea experienţei personalului

            - atragerea de capitaluri suplimentare

-    ameninţări:

            - prevenirea pierderii identităţii, puterilor şi reputaţiei

            - riscul de a pierde profesori experimentaţi prin ieşirea lor la pensie

            - prestigiul celorlalte instituţii poate fi dominant

            - scăderea numărului elevilor

2.      Domenii şi criterii de asigurare a calităţii în învăţământ

            A.Capacitatea instituţională care rezultă din organizarea internă, din infrastructura disponibilă, definită prin următoarele criterii:

            a) structurile instituţionale, administrative şi manageriale;

            b) baza materială;

            c) resursele materiale.

            B. Eficacitatea educaţională, care constă în mobilizarea de resurse, cu scopul de a se obţine rezultatele aşteptate învăţării, concretizate prin următoarele criterii:

            a) conţinutul programelor de studiu;

            b) rezultatele învăţării;

            c) activitatea de cercetare ştiinţifică sau metodică;

            d) activitatea financiară a instituţiei

            C. Managementul calităţii, care se concretizează pe următoarele criterii:

            a) strategii şi proceduri pentru asigurarea calităţii;

            b) proceduri de evaluare periodică a corpului profesoral;

            c) proceduri privind iniţierea, monitorizarea şi revizuirea periodică a programelor şi activităţilor desfăşurate;

            d) proceduri, obiective şi transparente, de evaluare a rezultatelor învăţării;

            e) accesibilitatea resurselor adecvate învăţării;

            f) baza de date actualizată sistematic, referitoare la asigurarea internă a calităţii.

            Termenii: serviciu, calitate, evaluare, organizare şi standard reprezintă, conceptual coloana vertebrală a proiectului sistemului de asigurare a calităţii învăţământului preuniversitar. Aceşti termeni fiind preluaţi din alte domenii decât cel al învăţământului, conferă un plus de pragmatism şcolii în societatea cunoaşterii.

            Pentru asigurarea calităţii în educaţie nu este suficient să posezi instrumente bune. Oricât de simple ar fi acestea, trebuie să ştii să te serveşti de ele. De aceea, se impune o pregătire şi formare în domeniul instrumentelor calităţii, pentru a obţine rezultatele planificate.

            Îmbunătăţirea calităţii educaţiei presupune evaluare, analiză şi acţiune corectivă continuă din partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazate pe selectarea şi adaptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai relevante standarde de referinţă. Kaoru Ishikawa spunea că „oamenii creează calitatea, nu maşinile”. De aceea, încercările de a implementa un sistem de management al calităţii sau de introducere a unui program al calităţii totale, fără a crea o cultură a calităţii sunt sortite eşecului.

            Cauza principală a competitivităţii reduse a produselor şi serviciilor româneşti trebuie căutată, în principal, în nivelul scăzut al culturii calităţii care îşi are izvoarele adânci în mentalitatea întipărită în mintea multor oameni, potrivit căreia a apărut sintagma nefericită „merge şi aşa”.

            În concluzie, în România de astăzi sunt necesare:

-         un program naţional pentru promovarea calităţii şi creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor româneşti;

-         un program naţional pentru educare şi instruire în domeniul calităţii.

BIBLIOGRAFIE

1. Drobot Loredana, Precepte de educaţie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2007