ACTIVIZAREA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII PRIN

UTILIZAREA ÎNVĂŢĂRII BAZATE PE PROIECT

Prof. Corina Mariana Mitrulescu

Liceul Tehnologic „Horia Vintilă”, Segarcea, judeţul Dolj

Apărut în secolul XX datorită nevoii de flexibilitate şi de relevanţă socială a curriculum-ului, precum şi ca o modalitate de egalizare a şanselor, proiectul este o metodă de învăţământ complexă favorizând învăţarea integrată, înlătură graniţele rigide dintre discipline şi dă elevilor posibilitatea să descopere complementaritatea cunoştinţelor.

Pornind de la identificarea unei probleme, proiectul solicită elevul pentru realizarea obiectivelor propuse atât la şcoală cât şi acasă, sub coordonarea profesorului, atât individual cât şi în grup. Organizate în grupuri mici, proiectele sunt benefice deorece individualizează sarcinile, sunt mai uşor măsurabile, permiţând evidenţierea progresului realizat.

Considerând învăţarea bazată pe proiect drept o strategie de învăţare, care contribuie la desăvârşirea formării educative a elevilor, am utilizat-o cu mult succes în activitatea didactică.

Avantajele utilizării metodei proiectelor sunt următoarele:

* Prezintă relevanţă deoarece îi implică pe elevi în proiecte complexe şi reale dezvoltându-le abilităţi şi oferindu-le posibilitatea de a aplica cunoştinţele;

* Învăţarea este provocatoare pentru că îi încurajează pe elevi să rezolve probleme complexe şi autentice. Ei cercetează, interpretează şi sintetizează informaţia într-un mod cât mai relevant;

* Promovează învăţarea prin colaborare, învăţarea reciprocă, un tip de învăţare eficient, dar mai puţin practicat în şcoala tradiţională;

* Motiveză dorinţa copiilor de a cunoaşte, de a şti cât mai mult, de a pune în practică, de a se simţi valoroşi fiind în centrul propriei învăţări;

* Învăţarea este interdisciplinară integrându-se în mai multe arii curriculare, permiţând elevilor să utilizeze o capacitate dobândită în cadrul unei discipline, pentru a dobândi cunoştinţe sau a rezolva o problemă în cadrul altei discipline.

Utilizând metoda proiectelor în orele de limba engleză am respectat următoarele etape:

1. Stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului. Am urmărit ca tema proiectului să fie una care să stârnească interesul elevilor, pentru ca aceştia să se implice activ şi să reflecte o problemă sau situaţie pe care elevii o pot rezolva investigând.

2. Stabilirea premiselor iniţiale, a cadrului conceptual, metodologic, a obiectivelor, a tipului de informaţii de care elevii au nevoie. În planificarea proiectului, am stabilit obiectivele, conceptele şi principiile esenţiale care urmau a fi abordate. În această etapă am implicat și elevii, pentru ca ei să poată simţi că proiectul le aparţine şi să îşi asume responsabilitatea reuşitei lui.

3. Identificarea şi selectarea resurselor materiale. Am stabilit resursele şi materialele disponibile (manuale, proiecte realizate pe aceeaşi temă, cărţi de la bibliotecă, mass-media, Internet, etc.) şi modalitatea prin care voi ajuta elevii să aibă acces la acestea.

4. Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului. Am ales activităţi şi conţinuturi din cât mai multe discipline, care să asigure atingerea obiectivelor din curriculum şi să conducă la găsirea răspunsurilor.

5. Formarea echipelor şi atribuirea sarcinilor. Pentru reușită, proiectul trebuie să-și desfășoare activitatea pe grupe iar pregătirea cadrului didactic şi a elevului pentru ideea lucrului în comun să se facă minuţios. Grupurile au fost formate din 4–5 membri care au avut de îndeplinit obiective precise. Stabilirea componenţei lor am făcut-o în funcţie de inteligenţele multiple sau ţinând cont de interesul manifestat de fiecare elev pentru tema abordată.

6. Realizarea proiectului. Fiecare grup a colectat informaţiile necesare, le-au selectat, le-au ordonat, le-au clasificat, adresând întrebări, vizitând diverse obiective (dacă sarcina grupului a cerut-o), creând produsul final.

Am acordat o importanţă deosebită colaborării în cadrul grupurilor, să-şi aleagă rolul în grup, să-şi asume responsabilitatea pentru toată activitatea grupului. Totodată, am urmărit feed-back-ul oferit şi am apreciat progresul. Am elaborat fişe de monitorizare, precum şi criterii de evaluare, care să fie cunoscute de elevi. Am urmărit o gamă întreagă de caracteristici personale ale elevilor: creativitate şi iniţiativă; participarea în cadrul grupului; cooperare; flexibilitate şi deschidere către idei noi.

7. Evaluarea proiectului. Ori de câte ori a fost posibil, am oferit elevilor posibilitatea de a se autoevalua şi de a-şi evalua colegii. Am moderat discuţii în care elevii să poată analiza ce anume a mers bine în procesul de realizare a proiectului, ce ar schimba dacă ar putea să înceapă din nou, ce întrebări noi s-au ivit în cadrul investigaţiei lor, etc., fără a critica activitatea colegilor. Elevii au fost apreciaţi atât pentru modul de lucru, cât şi pentru modul de prezentare şi pentru realizarea produsului final.

Am diferenţiat activitatea in funcţie de specificul elevilor, astfel:

§ Pentru elevii cu stil de învăţare vizual: am furnizat materiale vizuale interesante, am utilizat computerul, videoproiectorul, fotografii, internetul. Elevii cu stil de învăţare vizual au făcut fotografii, desene, postere, colaje; au vizionat emisiuni TV, materiale prezentate la videoproiector; au citit reviste, ziare, cărţi; au realizat diagrame, rebusuri; au folosit ilustraţii, cartonaşe colorate, fişe de lucru.

§ Pentru elevii cu stil de învăţare auditiv: am formulat şi reformulat mesajele în mai multe variante. În expunerile folosite, am notat cuvintele “cheie” pe tablă pentru a evita confuziile din cauza pronunţiei. Elevii cu această inteligenţă au avut posibilitatea să facă prezentări orale, discuţii cu clasa/grupul, dezbateri pro/contra, să cânte, să joace teatru, să spună şi să asculte povestiri, poezii.

§ Pentru elevii cu stil de învăţare practic am respectat dozarea perioadelor de învăţare şi pauze, permiţându-le să facă mişcare, să se relaxeze, i-am încurajat să-şi spună opiniile. Am folosit resurse multimedia. Am organizat activităţi practice în sala de clasă.

Elevii cu stil de învăţare practic au confecţionat obiecte, scheme, desene, au realizat colaje, au organizat expoziţii, demonstraţii, au colecţionat accesorii utilizate de cei despre care se vorbea.

Concluzii: Folosind această metodă de învăţare interdisciplinară, am pus elevul să caute, să sintetizeze, să asocieze, să compare şi nu în ultimul rând, să utilizeze cunoştinţele dobândite la diferite discipline.

În condiţiile în care societatea noastră cere persoane responsabile, cu abilităţi de planificare, gândire critică, creativitate, de comunicare, înţelegerea culturilor diferite, abilităţi de utilizare a tehnologiei, învăţarea bazată pe proiect are avantajul că poate să transforme şcoala într-un laborator de viaţă.

Bibliografie:

· Ciolan, L., Învățarea integrată - fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, București, 2008

· Creţu,C., Curriculum diferenţiat şi personalizat, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

· Cucoş, C., Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

· D’Hainaut, L. – Programe de învăţământ şi educaţie permanentă, E.D.P, Bucureşti, 1981