ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA DEZVOLTĂRII PERSONALITĂȚII PREȘCOLARULUI

Prof. RĂȘCHITOR SIMONA

Școala gimnazială C-TIN PANTIRU GRINȚIEȘ, NEAMȚ

Oricât ar fi de importantă educaţia  realizată prin procesul de învăţământ, aceasta nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Alături de procesul de învățământ rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte și dimensiuni decât cele din procesul de învăţare din instituția specializată.

Activităţile extracurriculare contribuie la completarea procesului de învățământ, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor. Aceste activități dețin un evident caracter atractiv, astfel încât copiii participă la ele într-o atmosferă relaxată, cu însufleţire şi dăruire. Succesul lor este garantat dacă se manifestă din partea adultului încredere în imaginaţia, bucuria şi dragostea din sufletul copiilor. Scopul activităţilor extracurriculare este antrenarea copiilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor deținute de către copii cu atitudinile caracteriale adecvate.

Educația este activitatea de formare și dezvoltare a personalității, prin care se realizează socializarea prin umanizare. În acest sens, formarea exprimă procesul de socializare, după cum cel de dezvoltare privește, în esență, individualizarea.Dewey consideră ca educația este un proces de „creștere”, în sensul de stimulare a capacității de a învăța din experiență, de a reține ceea ce este util pentru a face față unor situații noi (I. T. Radu, L. Ezechil, 2002, pp. 40-41).

Conceptul de curriculum reprezintă un concept-cheie pentru didactică și pentru teoria și practica educației, în general. Etimologic, el provine din limba latină, din termenii curriculum (singular) și curricula (plural), care însemnau alergare, cursă, drum.Până la jumătatea secolului al XIX-lea, conceptul de curriculum a fost vehiculat în întreaga lume, aproape exclusiv, în accepțiunea sa restrânsă, tradițională, cea de conținut al învățământului; el semnifica un set de documente școlare sau universitare care planificau conținuturile instruirii, un instrument de eficientizare socială a activității școlare și universitare, un program de învățare oficial, organizat instituțional.

Termenul de curricular denumește orice activitate educativă elaborată de școală și dirijată spre un scop, care are loc în interiorul instituției sau în afara ei; procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului, conform planului de învățământ.

Activitatea extracurriculară reprezintă totalitatea acțiunilor educative organizate și desfășurate în afara planului de învățământ, dar strâns legate de acesta, sub conducerea cadrelor didactice.

Activitatea extrașcolară cuprinde totalitatea acțiunilor educative desfășurate în afara școlii, ca instituție de educație, dar în cadrul instituțiilor sportive, culturale, cum sunt teatrele, bibliotecile, casele de creație.

În etapa actuală școala trebuie să organizeze un spectru larg, bine gândit de activități, la lecții și în afara orelor de curs, la facultative. Elevii trebuie să cânte, să declame, să picteze, să danseze, să brodeze, să țese. În școală trebuie să fie create astfel de condiții, ca fiecare elev să-și poată alege activitățile pe placul lui și astfel, să fie atras de școală, ea devenind “casa bucuriei” lui. Pe fundalul frumosului și al bucuriei, procesul de educație ar decurge mai ușor, mai interesant. Sistemul educației extracurriculare nu este un supliment, un lux, ci o necesitate.

Marele regizor rus K.Stanislavski afirma că nu are importanță în care teatru și care actori anume au participat la spectacol; principalul este rezultatul – cu ce dispoziție, cu ce gânduri a plecat publicul de la spectacol, ce influență va avea acesta asupra muncii, vieții lui de mai departe. Or, o activitate extradidactică putem să o comparăm cu un mic spectacol, bine regizat, având anumite obiective, spre care trebuie să tindem, iar rezultatele să fie de o înaltă valoare educativă (L. Granaci, 2006, p. 7).

Activitatea în afara clasei și extrașcolară ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative. Această activitate lărgește orizontul cultural al copiilor, completând cu noțiuni noi volumul de cunoștințe însușite în cadrul activităților. Participarea copiilor la acțiunile instructiv-educative organizate în afara clasei și a grădiniței constituie de asemenea, un mijloc de formare a competențelor. Activitatea extracurriculară aduce o contribuție însemnată și la educarea morală, estetică a copiilor, disciplinându-le acțiunile și lărgindu-le orizontul artistic. Activitatea în afara clasei constituie un mijloc de formare a deprinderilor copiilor de a-și folosi în mod rațional timpul liber.

Educaţia prin activităţile extracurriculare are ca principale obiective identificarea şi cultivarea raportului optim dintre aptitudini, talente, promovarea unui stil de viaţă civilizat, democratic, european, precum şi stimularea atitudinilor creative în diferite domenii. Odată cu educaţia timpurie, copiii pot acumula o serie de cunoştinţe, îşi pot forma deprinderi, atitudini şi competenţe în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură, societate adică, cu ceea ce se întâmplă dincolo de orele din orar.

Activităţile extracurriculare joacă un rol foarte important în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului/ elevului. Prin intermediul acestora, copilul/ elevul învaţă să interacţioneze cu cei din jur şi își valorifică potențialitățile specifice (din domenii spre care are înclinaţii). Asemenea activități, spunea Ioan Nicola (2000, pp. 277-278), „generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul responsabilității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite. Important este ca elevii/ copiii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități, ci și în inițierea și organizarea lor”.

Tot activităţile extracurriculare sunt cele care contribuie la formarea conştiinţei şi conduitei cooperante. Libertatea de exprimare, libertatea de acțiune, precum și relațiile cu colegii îmbogățesc experiențele sociale ale copiilor/ elevilor.Aceste activităţi îi sprijină să-şi orienteze energia și către alte acțiuni la fel de importante şi să-şi dezvolte spiritul de competiţie. Contextele variate de realizare a acestor activități, crește apetitul pentru inițiativă, pentru competiție, în general. Ioan Nicola (2000) ridica problema raportului dintre cooperare și competiție în cadrul activităților extracurriculare, precum și raportul dintre competiție și conflict.„Nu este exclus ca spiritul de competiție să alunece pe panta unor rivalități dintre elevii aparținând unor grupe diferite, rivalitate care înăbușe spiritul de cooperare” (I. Nicola, 2000, p. 277).

Educaţia extracurriculară îndeplineşte patru funcții specifice: funcţia de petrecere a timpului liber, funcţia social-integrativă, funcţia formativă și funcţia vocaţională.

1.         funcţia de petrecere a timpului liber este asigurată prin modalitățile oferite de activitățile extracurriculare de petrecere a timpului liber în mod educativ, util și formativ;

2.         funcţia social-integrativă - prin relaţiile interpersonale şi de grup pe care le oferă, cultivă solidaritatea şi cooperarea între copii/ elevi respectiv, grupuri de copii/ elevi;

3.         funcţia formativă, atât pe plan cognitiv şi operaţional, cât mai ales pe planul interiorizării valorilor morale, estetice şi spirituale;

4.         funcţia vocaţională, făcând posibilă descoperirea și dezvoltarea aptitudinilor copiilor/ elevilor (http://ro.scribd.com/doc/116931996/activitati-extradidactice).

Procesul de instrucție și educație - ca activitate conștientă, organizată și intreprinsă sistematic, orientată în direcția atingerii unor finalități – presupune o temeinică organizare a acțiunilor și proceselor prin care se realizează. Proiectarea activității didactice se constituie ca un ansamblu de procese și operații de anticipare a acesteia, asigurându-i un caracter mai sistematic, rațional și, în consecință, o eficiență sporită (I. Cerghit, I. T. Radu, E. Popescu, L. Vlasceanu, 1997, p. 152).

Proiectarea activităților extracurriculare este demersul de anticipare a activităților extracurriculare pentru o perioadă dată de timp, realizată în scopul atingerii obiectivelor propuse. Ea se poate realiza pentru un semestru sau pentru un întreg an şcolar. Proiectarea activităților extracurriculare este indicată pentru a avea o privire de ansamblu a demersurilor care vor fi întreprinse de cadrul didactic. Cadrul didactic va trebui să aibă în vedere, gradul puternic de adecvare la dorințele, preferințele și interesele copiilor din grupă.

De dorit ar fi ca educatoarea împreună cu copiii grupei sale să identifice la începutul activităţii şi eventual, periodic domeniile de interes, de preferințe ale copiilor . Se ține cont bineînțeles de posibilitățile zonei în care este situată grădinița, de resursele materiale, de particularitățile de vârstă ale copiilor. Pot fi organizate plimbări, drumeții, excursii, serbări, spectacole, competiții sportive, artistice.

Identificarea domeniilor de interes, de preferințe ale copiilor presupune reperarea unor indici cognitivi, afectivi şi comportamentali şi asamblarea lor pentru a descrie problema creionată (E. Cocoradă, 2003, p. 28).

Activitățile extracurriculare, ca și cele didactice, se proiectează în timp, planificarea corectă fiind una dintre premisele eficienței sistemului de muncă educativă, în afara activităților derulate în grădiniță. Un plan bine organizat trasează atât perspectiva generală, cât și căile concrete de realizare a diferitelor activități educative. Planificarea corectă trebuie să aibă obiective bine conturate, evitând greșelile și fenomenele negative, cum ar fi activitățile cu caracter întâmplător ce ar genera egoismul, indiferența. Activitățile extracurriculare se caracterizează printr-un mare dinamism, iar planificarea nu poate să prevadă  întrebările ce pot apărea pe parcurs. De aceea apare necesitatea planificării acestora pe o perioadă relativ scurtă (L. Granaci, 2006, p. 10).

BIBLIOGRAFIE,

CERGHIT, I., RADU, I.T., POPESCU, E., VLĂSCEANU, L., Didactica, Editura Didactică și pedagogică, București,1997

CHIRIPUCI, N., Activitatea extracurriculară, în Revista învățământului preșcolar, 3-4, 2006.

COCORADĂ, E., Consilierea psihopedagogică, Editura Psihomedia, Sibiu, 2003.

COMENIUS.,Didactica Magna, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.

CRISTEA, S.Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.

CRISTEA, S., Curs ID- Pedagogie generală, Constanța, 2001.

CUCOȘ, C., Pedagogie, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 2002.

DRAGU, A., CRISTEA, S., Psihologie și pedagogie școlară, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2003.

GLAVA, A., GLAVA, C., Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

GRANACI, L., Sărbători, obiceiuri, tradiții, Editura Epigraf, Chișinău, 2006.

IONESCU, M., Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, Editura Vanemonde, București, 2010.

IONESCU, M., RADU, I, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/gradinita/activitatile extracurriculare-44572.php

http://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/gradinita/Gradinita-de-copii