Tulburarile de tranzit intestinal - sindromul diareic

Alimentele introduse de om in organism, in tubul digestiv, sunt faramitate, prelucrate, atacate de sucurile digestive (digerate) si in mare parte absorbite prin peretele intestinal. Astfel, principiile alimentare: proteinele, glucidele, grasimile, ca si vitaminele si sarurile minerale, intra in circuitul general al economiei organismului si al desfasurarii in mod normal a vietii.

Resturile alimentare nedigerate sau incomplet digerate de organism sunt eliminate prin defecatie.

Timpul scurs de la trecerea alimentelor din stomac prin tubul digestiv si, in continuare, prin intestinul subtire si gros, in care se efectueaza actul digestiv, si pana la eliminarea fecalelor, este variabil si depinde de diversi factori, care modifica tranzitul intestinal. In unele parti ale tubului digestiv, trecerea se face mai rapid (8-9 ore pana la cec); in altele, mai lent (intestinul gros), astfel incat de la ingerare si pana la eliminarea completa a alimentelor trec uneori 70 de ore, iar alteori cateva zile.

In mod normal, eliminarea scaunelor este ritmica, in medie 1-2 scaune pe zi, formate, consistente. Daca scaunele sunt neformate (moi sau lichide), contin resturi alimentare nedigerate, sunt explozive si eliminarea lor este frecventa, vorbim de diaree. Putem vorbi de diaree si atunci cand bolnavul are un singur scaun pe zi, dar apos.

Sunt cazuri cand, desi individul are foarte multe scaune pe zi, ele sunt de consistenta foarte crescuta, tari si de obicei in volum mic. De data aceasta este vorba despre constipatie.

In afara de semnele si simptomele prezentate, bolnavii mai acuza dureri (crampe) intestinale, resimtite in abdomen si, mai ales, in jurul ombilicului. Aceste dureri sunt de multe ori insotite de zgomote abdominale, borborigme, balonare. Cand diareea este severa, prelungita, bolnavii pot prezenta ameteli, astenie, uneori somnolenta, scaderea poftei de mancare, greata, tendinta la varsaturi si, cu timpul, bolnavul scade in greutate.

Cand aceste fenomene survin in mod brusc, diareea poate fi acuta, iar daca simptomele se instaleaza lent, in luni sau ani, se considera cronica.

Care sunt cauzele diareelor?

Tubul digestiv constituie un sector al organismului uman supus in permanenta unor agresiuni, indeosebi din mediu, prin ingerarea substantelor alimentare. El are legaturi structurale (anatomice) si functionale cu toate organele, care-l influenteaza in mod diferit, realizand uneori tulburari in functia acestora, printre care nu rareori se intalneste si diareea. Asadar, neajunsurile pot veni dn multiple directii. Alimentele, a caror compozitie este variata, trebuie sa intalneasca un tub digestiv inzestrat cu un echipament digestiv complet, sa parcurga lungimea acestuia intr-un timp suficient, pentru ca sucurile digestive sa digere principiile alimentare si sa se produca absorbtia lor prin peretele intestinului. De cele mai multe ori, lucrurile se petrec astfel, si atunci fenomenele digestive se desfasoara normal, dar, uneori, apar tulburari care modifica aceste procese, fapt care altereaza digestia, continutul intestinal, tranzitul acestuia, formarea bolului fecal si eliminarea materiilor fecale.

Buna desfasurare a digestiei, conditionata de aportul alimentar echilibrat si de normalitatea suportului enzimatic, integritatea anatomica si functionala a tubului digestiv, precum si corelatia dintre ele au o importanta deosebita pentru tranzitul intestinal.

Astfel, la nivelul cavitatii bucale, o masticatie insuficienta (datorita grabei cu care se mananca sau datorita unor afectiuni buco-dentare) face ca alimentele sa ajunga in stomac incomplet prelucrate, mai ales daca coexista si o insuficienta de secretie gastrica (hipo sau aclorhidrie). Aceste alimente, incomplet digerate in stomac, nu mai raspund in mod satisfacator atacului sucurilor digestive din intestin, devin iritante pentru acesta, determina o secretie crescuta, ii cresc motilitatea, realizandu-se astfel un scaun neformat, apos, cu resturi alimentare nedigerate (diaree). Daca actul alimentar se consuma in conditiile unei stari emotionale (frica, spaima, incordare nervoasa intensa, discutii aprinse contradictorii etc.), prelucrarea alimentelor si secretia sucurilor digestive este tulburata, digestia gastrica si intestinala, precum si absorbtia sufera, de asemenea, iar motilitatea intestinala creste, aparand diareea.

Afectiunile pancreatice (pancreatita cronica) se insotesc de perturbari in secretia externa a sucului pancreatic, bogat in enzime digestive, si astfel se tulbura digestia intestinala.

Bolile cailor biliare, insotite de tulburari ale eliminarii bilei in intestin, fie datorita absentei acesteia (in care caz tulbura absorbtia grasimilor si a vitaminelor hiposolubile A, D, E, K, precum si a calciului), fie datorita varsarii anarhice, nesincronizate cu prezenta alimentelor in intestin, pot duce la fenomene iritative intestinale si la cresterea motilitatii (a peristaltismului).

Alteori, tratamentul indelungat cu unele medicamente, cum sunt antibioticele, administrate pe cale bucala, la nivelul intestinului distruge flora microbiana intestinala, perturband nu numai digestia microbiana din colon si echilibrul microbian, ceea ce favorizeaza dezvoltatea micozelor, dar produce si un dezechilibru intre procesele de fermentatie si putrefactie, realizand diareea de putrefactie sau de fermentatie.

De asemenea, unele boli endocrine, cum sunt hipertiroidismul, insuficienta suprarenala, prin dereglari neurovegetatice la nivelul intestinului, pot produce accelerarea motilitatii, a tranzitului intestinal, antrenand tulburari ale digestiei.

Si bolile alergice, prin rasunetul local al unor tulburari generale, dar mai ales prin procese locale de sensibilizare la unele alimente, cum sunt: ouale, laptele, unele fructe (capsuni) sau la unele medicamente, produc tulburari de secretie si de motilitate intestinala. La acestea se adauga, de regula si procese inflamatorii locale sau infectii.

Un aport alimentar insuficient, o alimentatie saraca sau dezechilibrata, care dureaza mai mult timp, poate sa duca la eliminarea de scaune frecvente si apoase, precum si la edeme (carentiale).

Pe de alta parte, procese patologice ale intestinului subtire, localizate pe anumite segmente, cum sunt: eritenta tuberculoasa, boala Crohn, amiloidoza intestinului subtire, cancerul intestinal subtire, polipoza si diverticuloza intestinala, ateroscleroza mezenterica, prinderea de natura tuberculoasa sau neoplazica a ganglionilor mezenterici si altele se pot insoti, de asemenea, de diaree.

Ce trebuie sa faca un bolnav care prezinta diaree?

Va aprecia mai intai daca semnele si simptomele prezentate se incadreaza in aceasta afectiune. Pe de alta parte, atitudinea pe care trebuie sa o adoptam este in functie si de modalitatea de aparitie. Daca debutul are loc la 24 de ore dupa ingestia unor alimente si este insotit de dureri (crampe) abdominale, cu febra, greturi, varsaturi, bolnavul trebuie sa apeleze imediat la un examen medical competent, originea toxiinfectioasa a diareei fiind foarte posibila.

O diaree cronica, care s-a instalat lent, este trenanta, altereaza pofta de mancare si bolnavul scade in greutate, trebuie sa conduca la un examen medicat de specialitate, fiind posibile boli cronice ale intestinului sau ale unui segment al tubului digestiv.

O diaree care apare dupa un consum de fructe, raci, peste etc. sau dupa un consum de medicamente, trebuie sa orienteze catre o cauza alergica si, in acest caz, bolnavul insusi poate inlatura cauza.

In general, toti acesti bolnavi trebuie sa stie ca prin scaunele diareice se pierde o mare cantitate de apa, saruri minerale, uneori proteine, grasimi si vitamine, fapt care compromite mult starea de nutritie a organismului. De asemenea, ei trebuie sa stie ca diareea acuta sau cronica poate fi cauzata de factori pe care numai medicul poate sa-i aprecieze corect. Si daca uneori, prin unele mijloace empirice sau rutiniere se poate amelioara o diaree, de cele mai multe ori se mascheaza adevarata cauza si se pierde timp pretios pentru diagnostic si tratament. Numai medicul, apreciind corect circumstantele de aparitie, simptomatologia, aspectul scaunului, continutul acestuia, poate, prin examenul clinic si de laborator, sa precizeze natura sindromului diareic si sa combata cauza, simptomele si efectele diareei, care uneori poate pune probleme foarte dificile, daca nu este abordata din timp si cu toata atentia.