Refugiile unei vieti neimplinite in familie

Stresul informational si tensional la care este supus un om obisnuit, casatorit (de obicei parinte), in conditiile unui trai a carui precaritate materiala este o permanenta, declanseaza comportamente de „aparare”, de substitutie si compensare a frustratiilor, oboselii, descurajarii si nelinistii existentiale.

Apelul la falsele „remedii” este cel mai uzual si dintre acestea alcoolul se situaza pe primul plan.

Din nefericire, multi oameni nu pot apela sau „refuza” cautarea unor solutii de alta factura (compensatii spirituale, credinta, cultura, autoeducatie, miscare, sport, contact cu natura etc.), data fiind actiunea unei cunoscute legi a motivatiei in psihologie, formulata de Maslow: „cand trebuintele bazale nu sunt satisfacute, nu pot aparea si nici satisface, in caz ca au aparut totusi, trebuintele superioare (de cunoastere, de autoafirmare, de autodezvoltare)”.

Cu alte cuvinte, un nivel scazut de trai genereaza obligatoriu o stagnare in dezvoltarea conditiei socio-spirituale si morale a omului, cu consecinte directe in planul dezvoltarii sale culturale si creatoare, in planul dobandirii statutului de fiinta civilizata, producatoare de valori. Impactul sau nefast se resimte si in sanatatea psihica si fizica a adultilor si copiilor.

Exista, fara indoiala, o corelatie importanta intre cantitatea de sapun consumata si numarul de carti macar rasfoite, daca nu asimilate; intre calitatea hranei si echilibrul psihic si fiziologic, intre calitatea aerului respirat si eficienta comportamentelor umane.

Comportamentul autodistructiv este nelipsit din cortegiul simptomelor unui sistem de viata disfunctional. Alcoolofilia, intoxicatia tabagica sau cea medicamentoasa, si mai nou drogurile sunt frecvent intalnite atat la barbatii, cat si la femeile casatorite. Nelinistile existentiale sunt adesea inecate in „paharul” euforizant (cel putin cateva ore) sau in tabletele tranchilizante autoadministrate „dupa ureche” in special de catre sotiile „uzate” psihologic de un mariaj nefericit, impovarate cu grijile cotidiene. Din nefericire, riscul toxidependentei (in special de alcool si tutun) creste pe masura consumului, pe masura trecerii anilor, devitalizand progresiv si amputand practic orice sansa de reviriment psihologic si existential. Din refugiu „nevinovat”, „cortina a depresiei” si pseudoeuforizant, alcoolul devine un adevarat „tiran” nu numai al persoanei consumatoare, dar si al familiei sale. Comportamentul familial este primul care se degradeaza, urmat insa indeaproape de cel social si profesional. Familiile in care dezechilibrul interpersonal favorizat de precaritatea conditiei materiale conditioneaza comportamentul alcoolofil sunt ele insele familii „bolnave”.

Un alt „refugiu” modern este reprezentat de calculatoare/laptop-uri/tablete/telefoane. Adultii au ajuns sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp in „mediul virtual” si uita sa acorde importanta cuvenita „vietii familiei” si educatiei copiilor. Jocurile de noroc sunt un alt pericol iminent la existenta unei vieti de familie sanatoase. Ele pot crea dependenta, adultii vor petrece din ce in ce mai mult timp in aceasta „lume” si vor pierde din ce in ce mai mult bani, cu consecinte negative asupra bugetului familiei.

In aceste conditii limitele intre generatii, atribuirea si executarea sarcinilor de rol, climatul afectiv si educational sunt profund compromise, perturbate. Familia devine scena unui interminabil „razboi” psihologic, in care nu lipsesc violentele fizice si verbale, abuzurile, debusolarea.