Pârghia lui Arhimede

Hieron, regele din Siracuza, citea într-o zi foarte entuziasmat următoarele rânduri de la ruda şi prietenul său Arhimede: „... dă-mi un punct de sprijin şi nimic nu mă va opri să pot ridica Pământul nostru”. Arhimede ştia că nu există greutăţi care să nu poată fi ridicate dacă se foloseşte un punct de prijin şi o pârghie asupra căreia se exercită o forţă oarecare. Captivat de frumuseţea legii pârghiilor, Arhimede considera că este suficient să aplice forţa mâinilor la capătul unui braţ extrem de lung al unei pârghii, pentru a ridica şi Pământul.

Nu se ştie ce răspuns i-a dat Hieron, dar sigur este că dacă Arhimede ar fi ştiut cât de mare este masa pământului, noi n-am mai fi putut citi rândurile de mai sus. Să presupunem totuşi că Arhimede ar fi căpătat de la Hieron acel punct de sprijin şi şi-ar fi confecţionat o pârghie cu lungimea necesară, deplasându-se totodată undeva în spaţiu, pentru a putea acţiona asupra ei.

Lucrul ar fi trebuit să decurgă în felul următor: ar fi aşezat Pământul, care cântăreşte aproximativ 6.000.000.000.000.000.000.000 t pe braţul scurt al pârghiei, la o distanţă mai mică de un metru de punctul de sprijin.

Cum forţa maximă cu care ar fi trebuit să acţioneze el asupra braţului cel lung al pârghiei era de 60 kg, lungimea acestuia ar fi trebuit să fie cam de 100.000.000.000.000.000.000.000 de ori mai mare decât lungimea braţului scurt. Hieron ar fi fost, desigur, mulţumit dacă Arhimede ar fi mutat Pământul din loc, măcar cu un singur centimetru. Pentru aceasta ar fi fost necesar însă ca celălalt capăt al pârghiei să descrie in univers an arc de 1.000.000.000.000.000.000 km. Fiind însă imposibil să se poată deplasa capătul braţului cel lung cu o viteză mai mare de 1m/s, rezultă că pentru această treabă Arhimede ar fi trebuit să muncească 30.000 biblioane de ani.

Şi Arhimede nu avea cum să atingă această vârstă astronomică. Deci, pripeala lui este evidentă.

Autor: Laurenţiu A. Tudosie