Muzeul spectacol Dali din Figueras

O tanara introduce o moneda intr-un fel de tonomat si, imediat, Cadillac-ul din fata acesteia isi aprinde farurile, iar mici arteziene incep sa stropeasca plantele agatatoare ce-l inconjoara. Iluzie? Deloc. Este unul din efectele devenite « obisnuite » in muzeul-spectacol al lui Dali, din Figueras, orasel din apropierea Costei Brava, in care s-a nascut, in 1904, celebrul pictor.

Desi a studiat la Madrid si a locuit la Paris (unde a intalnit-o pe sotia sa Gala), desi a petrecut cativa ani buni peste ocean, instalandu-si un atelier in Port Liga, Figueras a ramas pentru artist « centrul universului », unicul loc in care-si putea instala « cea mai bizara si mai durabila dintre lucrari ».

In 1861, in timpul unui sejur pe meleagurile natale, Salvador Dali viziteaza Teatrul Municipal, o cladire a secolului trecut, care in urma razboiului ramasese fara acoperis. Pictorul se hotaraste sa instaleze aici un « Muzeu Dali ». Dupa indelungate negocieri cu municipalitatea si guvernul se ajunge la urmatorul acord: orasul sa cedeze artistului cladirea si un million de pesetas, guvernul sa aloce 32 de milioane pentru restaurarea si adaptarea vechii constructii; pictorul, la randul sau, sa doneze o serie de tablouri (chiar si din acelea reprezentand obloane in uniforme extravagante, purtate indeobste de gardienii muzeelor …)

La 28 septembrie 1974, sprijinit in bastonul ce apartinuse candva lui Sarah Bernhardt, pictorul declara multimii stranse la vernisaj, cu o seninatate regala: « Doresc ca acest muzeu sa devina centrul spiritual al Europei ». N-a devenit, bineinteles, asa ceva, dar, la scurta vreme, a atras privirile, ca sediu ce se voia « o scoala a imaginatiei si inteligentei ».

Cum arata, de fapt, acest muzeu-spectacol?

Un enorm dom geodezic, de culoare gri, este fixat deasupra fatadei vopsite in roz a fostului Teatru Municipal, asemenea unui cap asezat pe un corp strain. Si aceasta nu-i decat prima surpriza ce se ofera privirii, deoarece, ridicand ochii, dai de indata de statuia unui scafandru sprijinit, nonsalant, de eleganta balustrada ce duce spre primul etaj. « Dali vrea ca vizitatorul sa fie tinut din surpriza in surpriza, ca intr-un vartej ».

Intr-adevar, de cum intri in asa-numitul « salon nobil » (aflat la primul nivel), esti, practic, strivit de uriasa fresca de pe plafon, intitulata in catalana « El palau del vent » (palatul vantului). Ea il reprezinta pe pictor cu abdomenul deschis, din care se revarsa fel de fel de sertare, intr-un halou de nori auriti. Semnificatia frescei: incercarea lui Dali de a se achita in fata indatoritorului gest al urbei natale.

Dali a interzis categoric publicului sa foloseasca vreun ghid in muzeul lui. Lipsiti de explicatiile ce le-ar fi facilitat, poate, apropierea de lucrarile suprarealiste, turistii alearga spre tablouri mai realiste, precum Biserica din Bafaque vazuta din Port Aliguer la ora 8 dimineata (1924), Balerina sau cosul de paine (1945).

Inca o sala-surpriza: cea inchinata Mae-ei West, celebra starleta americana. Cel ce intra aici nu remarca, la inceput, decat un divan rosu, incadrat de perdele groase, si un semineu cu doua despartituri, careia ii sunt alaturate doua tablouri impresioniste reprezentand Parisul. Abia coborand o scarita aflata la iesirea din sala, aceasta apare ca un portret sui-genesis, de dimensiuni gigantice, al voluptoasei actrite: divanul figureaza buzele, semineul – nasul, tablourile – ochii, iar perdeaua – o uriasa mesa blonda.

In 1982, Dali a decis ca ziua de 6 ianuarie (zi in care familiile spaniole obisnuiesc sa faca daruri copiilor) sa fie ziua de intrare gratuita in muzeu. Era cadoul pe care l-a oferit orasului sau natal, inainte de a se retrage la Madrid.