Moldova in timpul lui Alexandru cel Bun

Incetul cu incetul, si statul Moldovei s-a organizat mai temeinic. Aceasta organizare s-a desavarsit in vremea voievodului Alexandru cel Bun.

Viata locuitorilor

Dupa anul 1400, Moldova a ajuns o tara bine inchegata si puternica. Viata locuitorilor era asemanatoare cu aceea cu aceea a fratilor lor din Tara Romaneasca si din Transilvania.

Si in Moldova majoritatea locuitorilor erau tarani, care se ocupau cu cresterea vitelor si cu agricultura. Dar cea mai mare parte a pamanturilor erau stapanite de o mana de oameni bogati, adica de boieri. Pe mosiile acestora se aflau sate intregi de tarani iobagi, exploatati si asupriti. Erau si tarani liberi, fara nicio indatorire fata de boieri. Dar gospodaria lor era prea saraca. Aveau pamant putin si vite neindestulatoare. In afara de aceasta, ei plateau statului dari grele, care ii saraceau si mai mult.

O viata ceva mai buna traiau locuitorii targurilor si ai oraselor. Totusi, si acestia erau siliti sa plateasca destule dari statului, boierilor sau manastirlor pe mosia carora era asezat targul sau orasul.

Deci, se vede limpede ca, pe atunci, atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca si in Transilvania, bogatiile si puterea se aflau in mainile boierilor sau ale nobililor care traiau din munca celor multi, din munca poporului. Cu toate acestea, in zilele de grea primejdie pentru tara, cand o loveau dusmanii, cei care sareau s-o apere, cu pretul vietii lor, erau tot cei mai multi si necajiti. Asa au facut locuitorii Tarii Romanesti, condusi de Mircea cel Batran, asa au facut si moldovenii in vremea lui Alexandru cel Bun.

De asemenea, de multe ori ei au sarit si in ajutorul vecinilor, cand viata acestora era in primejdie.

Ajutorul dat de moldoveni polonezilor

In vremea lui Alexandru cel Bun, niste nobili germani, numiti cavalerii teutoni, voiau sa cucereasca si sa jefuiasca Polonia. Oastea moldoveneasca a mers in mai multe randuri in ajutorul polonezilor, pentru a-i alunga pe navalitori. Intr-una din aceste batalii, oastea moldoveneasca a atacat mai intai pe cavalerii adapostiti intr-o cetate bine intarita. Neputandu-i razbi si neavand tunuri ca sa sparga zidurile, moldovenii s-au prefacut ca se dau batuti si se retrag. Au intrat intr-o padure din apropiere si s-au ascuns dupa copaci. Observand retragerea moldovenilor, cavalerii teutoni au iesit din cetate si s-au repezit Calare pe urmele lor. Dar, intrand in padure, cavalerii au fost intampinati pe neasteptate de o ploaie de sageti, trimise din toate partile. Astfel au fost zdrobiti cavalerii teutoni.

In aceste batalii au luptat impreuna polonezi, rusi si moldoveni, aparandu-se de primejdia care ii ameninta pe toti. Astfel s-au inchegat, in ca de pe atunci, legaturi de prietenie intre poporul nostru, poporul rus sic el polonez. Cu timpul, prietenia aceasta s-a intarit tot mai mult, spre folosul tuturor.