Leopardul, crocodilul si omul sarman Istetila

Va oferim spre lectura basmul african (Burundi) Istetila.

Un om sarman, caruia ceilalti ii spuneau Istetila, fiindca se scotea si pe el si pe altii din toate incurcaturile, se duse sa taie intr-o zi papura. In vreme ce lucra, numai ce vazu un leopard care infascase o oaie si era gata s-o manance.

- Da-mi si mie jumatate, incerca omul sa-l induplece pe leopard. Sa stii ca n-o sa-ti para rau. Am sa-ti inapoiez carnea si poate chiar mai mult decat am primit.

- Ce fel de carne ai sa-mi dai?

- Din animalul pe care am sa-l gasesc mai intai, ii raspunde omul.

Leopardul se invoi si-i dete jumatate de oaie, cu care Istetila se duse acasa.

- De unde ai gasit asa minune de carne? se bucura nevasta, careia nu-i venea sa-si creada ochilor cand vazu o asemenea prada.

- De unde, de neunde, iaca am adus. Femeile, tot proaste, nu stiu altceva decat sa te tot descoase.

- Nu mai vreau sa stiu nimic, acu ea, sa dea domnul sa tot aduci asemenea prada si n-o sa te supar cu intrebari.

A doua zi omul se duse din nou la papura si de data aceasta zari, aproape de apa, un crocodil cu o prada tot asa bogata. Pasamite, prinsese o vita care se pierduse de turma si se apropaise prea mult de apa, ca sa se adape.

Istetila se lua cu binisorul si pe langa crocodil:

- Crocodilule, n-ai vrea sa-mi dai si mie o bucata din prada ta? N-o sa fie degeaba. O s-o primesti inapoi de la mine, poate si cu ceva pe deasupra.

- Si tu, ce animal vrei sa-mi dai? facu cocodilul cam cu indoiala.

- O sa-ti dau un leopard, ii promise Istetila.

- Bine, se invoi crocodilul si dete omului jumatate din prada sa.

Acesta o lua, o duse acasa si o puse in fata femeii sale. Femeia ramase din nou uimita.

- De unde ai mai gasit si astazi carne, omule?

- Iar intrebi? N-am spus ca femeile sunt proaste? Nu stiu decat sa intrebe! Ia carnea si gateste-o fara sa ma mai descosi.

- Lasa, barbate, tu adu mereu asemenea bucate, ca eu nu mai intreb nimic.

In ziua urmatoare insa, leopardul se abatu pe la coliba lui Istetila. Nevasta acestuia il zarise de departe si de spaima se baga sub pat. Istetila insa nu se pierdu cu firea si-l intreba ce vrea.

- Am venit sa-mi iau partea de carne fagaduita de tine.

- N-am prins inca nimic. Fii incredintat, leopardule, ca de indata ce am ceva pentru tine te instiintez sa vii sa-ti iei partea, il asigura omul.

Leopardul il crezu pe cuvant si se facu nevazut in padure.

Mai trecu inca o zi si tocami cand sa porneasca dupa vanat, numai ce se trezeste Istetila cu crocodilul la intrarea colibei sale. Femeia lui dete un tipat si se baga iar sub pat, dar omul iesi afara inaintea crocodilului.

- Corcodilule, inca nu-mi pot tine fagaduiala, dar acusi, acusi, ma patesc de datorie. N-ai frica, te chem eu la imparteala.

- Bine, facu crocodilul, dar sa nu uiti ca mi-ai fagaduit carne de leopard.

- Asa o sa fie, ii raspunse Istetila si crocodilul fu multumit.

In ziua aceea omul se duse, taie papirus si pe urma o chema pe femeia lui sa-l ajute sa impleteasca o franghie teapana. Dupa doua zile, franghia se usca si Istetila chema intr-un colt de padure pe leopard si-i dete unul din capetele ei, povatuindu-l sa traga de ea de indata ce-i va striga. Apoi fugi si dete celalalt capat crocodilului, cu aceea porunca. Dupa ce izbuti sa-i puna astfel la cale, omul se sui in varful unui arbore de paine si striga de acolo, cat il tinea gura:

- Trage!

Cele doua jivine trasera ce trasera, tot apucand cate o bucata din franghie, pana ce se pomenisera unul in fata celuilalt si atunci se luara la tranta. Cand leopardul izbuti sa-l puna la pamant pe crocodil, Istetila striga din varful copacului:

- Vezi, leopardule, ca ti-am dat crocodil sa mananci?

Insa, pana la urma, crocodilul izbuti sa-i faca de petrecanie leopardului. Si atunci omul cobori din varful copacului si-i spuse:

- Esti multumit? Mi-am tinut fagaduiala? Uite, ca sa nu zici ca nu te-am rasplatit cum se cuvine, iti dau tie toata carnea acestui vanat si eu imi pastrez doar pielea.

Crocodilul se invoi, iar cu pielea aceea, Istetila isi cumpara o vaca. Vaca avu vitei si asa dobandi omul cu vremea o turma frumoasa.