Legenda orasului Campulung Muscel

Se vesteste ca pe la anul 1220, Negru-Voda voind a-si alege loc pentru domnie, in partile muntoase ale Tarii Romanesti, a mers pe apa vaii Raul-Targului, in sus, pana la punctul numit astazi “Apa Sarata”, din judetul Muscel.

In acea pozitiune pitoreasca a decis el a-si aseza scaunul domnesc, in care scop a si zidit o cetate, ale carei ramasite se vad si in prezent.

Cauza insa pentru care a parasit in urma aceasta localitate, a fost ca apa din izvoare s-ar fi gasit sarata, nepurandu-se intrebuinta ca bautura.

De aceea, se zice, ca ar fi purces mai in sus, tot pe valea acestui rau, pana la punctul unde astazi se afla orasul Campulung.

Aici privind cu multa admiratie frumoasa pozitionare ce i se asternea in cale, s-ar fi suit, impreuna cu ai sai, intr-un plai unde se afla manastirea Flamanda, ca de aici se putea observa mai bine frumoasa asezare.

Ramanand mai mult decat incantat de nespusa frumusete a colinelor si a deosebitelor culmi si plaiuri, cari se desfasurau cu mandrie sub privirea sa uimitoare, s-a decis a-si stabili aici scaunul sau domnesc.

Traditia spune ca Negru-Voda, inainte de altele, a luat hotararea ca impreuna cu ai sai, sa nu pranzeasca pana ce pe drumul care trece peste locul ce avea sa primeasca cinstea scaunului domnesc, nu va trece un calator oarecare. Negru-Voda adauga: “daca acel calator va fi negutator, orasul va fi cu noroc si bogat, iar de va fi un cersetor, orasul va sa fie sarac.”

Astfel au asteptat pana ce s-a lasat inseratul, fara a trece cineva; foamea, oboseala si deznadejdea ii cuprinsese pe toti, incat au decis intr-un final sa plece. Tocmai cand se pregateau de plecare, iaca vad un tigan cu traista in spinare, care trecea sovaitor pe cale.

Atunci, Negru-Voda darui cativa munti din apropiere, in folosul orasului unde zidi apoi o manastire care poarta numele de Negru-Voda, iar plaiului unde au suferit foamea, pana la aparitia tiganului, i s-a dat denumirea de Flamanda, nume pe care-l poarta si in zilele noastre.