Confuzie - poezie

Vezi poezia “Confuzie” scrisa de Gh. Zarafu.

Bunica are un pisoi
Bun fratior cu inca doi,
Dar el e cel mai nazdravan. Si pe birou si pe divan,
Sunt numai pozne de-ale sale:
Cescute rasturnate, goale,
Un ghem rapit dintre andrele
Si-o carte-ajunsa bucatele.
Odata, tot umbland prin pat,
De un catel de plus a dat,
Vai! Ce mai lupta s-a pornit!
Cu labele l-a tot izbit,
Ca din frumosul Azorel
N-a mai ramas nici peticel!
In alta zi, pe cand dormea,
Misca ceva sub canapea ...
Crezand ca e vreu soricel,
Se face arc si ... zdup! la el!
Si iar zari un catelus
Ce semana cu cel de plus,
Doar ca era ceva mai gras
Si-avea o pata langa nas.
S-a-ncins din nou o tranta iara,
Cum nu s-a mai vazut in tara,
Dar Motanel nu mai putea
Macar o gheara sa mai dea.
Si-atunci, razbit si disperat,
S-a pus grozav pe mieunat.
Noroc c-a auzit bunica
Si l-a salvat cu maturica.
De-atunci viteazul Motanel
Nu mai confunda un catel
De plus cu altul de ograda.

Morala:
Cand nu e minte, vai de coada!