Ce dam copiilor de citit

Un mare invatat, Herder, a zis: “Adeseori o carte a format sau a stricat pe un om pentru intreaga lui viata.” Intr-adevar, daca citim biografiile tuturor oamenilor mari si buni, aflam ca fiecare multumeste fericirea ce a avut in viata, cartilor bune. Sunt insa si astfel de carti, care daca cad in mana tinerilor, le strica gustul spre tot ce este bun, nobil, moral si frumos, ii strica pe ei insisi si ii nenorocesc.

Este, deci, de datoria parintilor si a profesorilor sa dezvolte inca de timpuriu in tineri gustul de citire si a le da in mana carti bune.

Cartile bune duc singure pe tineri pe calea adevarata, influenteaza in mod binefacator asupra sufletului lor, spiritul incepe a lucra, a se dezvolta, a se forma. Cel ce, pe langa citire, si cugeta asupra celor citite si in fine simte ceea ce a citit, ajunge la perfectiune.

Tineretul isi imbogateste cunostintele prin intermediul cartilor bune. Fireste, trebuie sa i se dea tot ceea ce este mai bun in literatura. Parintii trebuie sa se ingrijeasca sa dea copiilor ceea ce este intr-adevar bun si sa nu cumpere orice carte le cade in mana sau pe acelea pe care le vad mai frumos legate prin vitrinele librariilor. Cea mai buna carte este aceea ce produce in cititor placere si totodata ii aduce si folos spiritual. Lucrul principal al unei carti este insa a-i innobila sufletul.

Copiilor mai mici, sub 12 ani – carora le lipseste inca citirea curenta si nu sunt deprinsi a-si apropia cele citite – trebuie sa li se dea carti cu subiecte scurte, sa fie scrise simplu, lamurit si potrivit gustului lor copilaresc – filosofarea si scrierile pline de vorbe neintelese, neologisme, sunt defecte pagubitoare.

La aceasta varsta frageda, copiii citesc mai mult versuri si poezii mult mai des decat proza. Din cauza sonoritatii si a scurtimii, ei le pot tine mai usor in minte. Fireste, poeziile pentru ei vor trebui sa fie tot asa de bune ca cele pentru oamenii adulti.

Ilustratiile, daca sunt bine executate, inveselesc ochiul si inima, dezvolta gustul pentru frumos, bine si adevar, pe cat timp cele urate strica caracterul.

Lumea copiilor cu placerile, bucuriile si necazurile lor sunt pentru ei de mare insemnatate.

Lumea animalelor da tinerilor un material destul de bogat pentru citire, indeosebi importante sunt obiceiurile, traiul, deosebire proprietati ale animalelor, din care reiese veselia si totodata invatatura pentru ei (de exemplu, fabulele). Ele educa, bineinteles. Scrise astfel, ca ele sa produca placere de a le citi si vedea, ele il invata pe copil fara ca el sa observe aceasta, astfel, spre exemplu, se va bucura de morala fabulei ca de insasi fabula.

Gustul pentru caricaturi nu trebuie cultivat la copii. E bine sa fie cultivat numai frumosul, armoniosul, placerea, bunadispozitie, nu batjocura, dizarmonia, destrabalarea. Foarte insemnate sunt apoi povestile si basmele alese. La noi, unde materialismul predomina totul, trebuie sa propagam in cel mai mare grad idealismul, chiar din cea mai frageda copilarie. Basmele bune excita fantezia, porduc impresii placute. Povestile ingrozitoare, criminale, cu naluci, cele care produc frica si groaza, cele ce propaga imortalitatea, trebuie cu desavarsire oprite, caci pot nenoroci pe tanar, atat trupeste cat si sufleteste.

Literatura noastra e floarte bogata in basme si povesti. Trebuie ales ce e mai bun si prelucrat anume pentru mintea tinerilor. Odata cu inaintarea in varsta, se pot da istorioare, naratiuni, nuvele, potrivite cu progresul vietii. Istorioarele hazlii si comice, trebuie nu numai sa inveseleasca ci totodata sa puna ina ctiune facultatile sufletesti ale tanarului, sa-I ocupe simtul pentru dreptate, onestitate, dispretul pentru orice nedreptate si neadevar, sa-I mareasca in acelasi timp cercul sau de vedere, sa-I imbogateasca cunostintele asupra vietii si a lumii. E bine sa iasa in evidenta bunul simt. O regula principala pentru parini si profesori este aceea de a nu se gandi niciodata ca nu cumpara carti sau nu le dau carti copiilor de teama ca o sa le rupa. Asta ar insemna ca parintii nu vor binele copiilor lor.

Pana la varsta de 10 ani, lectura copiilor este aceeasi pentru baieti si fete. De aici inainte trebuie sa se conformeze dupa inclinatiile si gustul acestora.

Pentru copii, o carte foarte buna este Robinson (de Campe). El deschide copiilor o lume noua, obunda in impresii noi si importante, din el invata copilul, cum un singur om, daca se stie folosi de puterile lui corporale si spirituale, poate invinge greutati cat de mari, ce inseamna spiritul de initiativa, i se dezvolta dorinta de a vedea si alte locuri noi, a-si incerca singur puterile, a deveni un erou. Cerinta principala a acestor feluri de scrieri este ca baza descrierilor din ele sa fie reala, adevarata si corespunzatoare obiectului descrierii. A doua cerinta este sa nu se ingramadeasca aventuri prea grozave, nici scene de chinuri sau lucruri nefiresti, caci acestea ar irita prea tare fantezia tanarului, i-ar strica si brutaliza gustul. Exemplele de hotarare, curaj, rabdare, putere de vointa fortifica caracterul.

Daca observam ce dispozitii si inclinatii are tanarul/copilul in citire si in ce directie sunt ele indreptate, atunci trebuie sa-l conducem cu prudenta pe calea ce o apuca, sa-l ferim de unilateralitate si sa-i producem interesul pentru deosebitele ramuri ale stiintelor omenesti.

Biografiile oamenilor mari au o influenta deosebita pentru tineri. Proprietatile caracterelor, ce tanarul le afla in biografiile oamenilor mari, influenteaza foarte puternic asupra formarii caracterului sau. Ele produc dorul de stiinta, sentimente de umanitate, de tara, de natie, etc.

Pregatit pe incetul, copilul va intelege cu inaintarea in varsta si pe scriitorii clasici, romani sau straini, care ii vor produce entuziasm si il vor feri de multe patimi, pericole si de rataciri si vor da roadele cele bune, pe care le asteptam de la tineretul de azi.

Astfel, dupa ce s-a format gustul in tineri, ei vor intelege ideile mai inalte, din scriitorii mari ai lumii.

Obisnuind copiii nostri inca de mici cu o lectura noua, vom nimici pentru totdeauna gustul pentru deprinderile rele. Viitoarele generatii vor fi mai serioase si cu o cultura mai temeinica. Trainicia si harnicia poporului nostru va fi mai sigura, iar superficialitatile vor disparea.

Greutatile si ostenelile puse de parinti in alegerea cartilor bune vor fi rasplatite prin bogate fructe, si dupa cum o samanta buna va da un seceris bogat, tot astfel si o tinerime in care am sadit o samanta buna va deveni o generatie zdravana.

Din cele expuse, reiese clar adevarul cuvintelor lui Herder, ca “adeseori o carte formeaza sau strica pe om pentru intreaga lui viata”.