STANDARDE PROFESIONALE ÎN PREDAREA LIMBII ŞI
LITERATURII ROMÂNE ÎN GIMNAZIU
Prof. Panait Alina,
Şcoala „George Emil Palade” – Buzău
Standardele profesionale reprezintă un ansamblu de aştepări şi cerinţe, explicit formulate, referitoare la cunoştinţele, abilităţile şi mentalităţile pe care trebuie să le probeze un profesor în activitatea sa cu elevii, pentru a se considera că îşi îndeplineşte îndatoririle profesionale la un nivel calitativ acceptat de societate.
Învăţământul românesc are nevoie de „profesori foarte buni” capabili să ofere elevilor lor o educaţie de calitate. Standardele precizează într-o manieră clară ce trebuie să se înţeleagă prin „profesori foarte buni”. Aceasta înseamnă că ele trebuie să specifice cunoştinţele şi abilităţile considerate a fi cele mai importante pentru practicarea profesiei didactice, nivelul de stăpânire al acestora, condiţiile în care urmează a fi probate şi modul în care vor fi măsurate şi evaluate aceste competenţe.
Preocuparea Consiliului Naţional pentru Pregătirea profesorilor de creare a unui sistem de standarde profesionale are scopul de a asigura viitorului profesor dreptul de acces la cea mai bună pregătire în instituţiile de specialitate, iar profesorului practicant posibilitatea de a fi continuu sprijinit cu programe de formare actualizate şi anticipative pentru nevoile cetăţeanului de mâine. Profesorul are nevoie să ştie ce se aşteaptă de la el şi trebuie să aibă capacitatea de a acţiona responsabil.
Standardele profesionale creează reperele fundamentale din care derivă toate acestea şi prin care se asigură calitatea educaţiei. Prin standardele profesionale ar trebui să se precizeze ce cunoştinţe şi abilităţi caracterizează diferitele niveluri calitative ale predării şi cum se conturează traseele posibile de evoluţie şi asigurare a calităţii în educaţie.
O dată ce vor fi stabilite şi oficializate standardele pentru profesia didactică, vor fi regândite traseele şi conţinutul pregătirii personalului didactic. Pentru o bună prestaţie didactică, educatorul are nevoie să aibă încredere în sine şi în competenţele sale profesionale, să stăpânească modalităţi de rezolvare a situaţiilor critice, tensionale sau conflictuale, astfel încât să fie capabil să gestioneze situaţiile tipice şi să poată dezvolta soluţii pentru cele atipice, să stăpânească metode de cunoaştere şi de dezvoltare personală.
Confruntat cu problemele şi schimbările sociale, cadrul didactic îşi pune permanent problema eficacităţii sale personale şi profesionale, analiza competenţelor personale şi de specialitate.
Competenţe generale
|
Competenţe specifice
|
Categorii de activităţi
|
I.Competenţe
metodologice
Aplicarea algoritmilor optimi în proiectarea, organizarea şi evaluarea activităţii didactice
|
· Utilizarea adecvată a cunoştinţelor de didactică generală, a conceptelor şi a teoriilor educaţionale(demersuri bazate pe inter şi intradiscipli-naritate, psihologie şcolară şi de specialitate, noile forme de edu-caţie);
· Transpunerea conceptelor şi teoriilor moderne ce vizează capacităţile cognitive, în plan operaţional;
· Proiectarea, conducerea şi evalu-area conţinuturilor instructiv educati-ve nou introduse în programe;
· Identificarea modelelor de raţiona-ment necesare în stabilirea şi ierarhizarea logică a noţiunilor-cheie;
· Tratarea pedagogică a conţinuturilor învăţării prin sistematizări;
· Analiza pedagogică a conţinuturilor învăţării şi a cunoştinţelor ce urmează a fi predate;
· Utilizarea eficientă a resurselor;
· Dezvoltarea unei conduite bazete pe profesionalism inovativ;
· Rezolvarea eficientă a problemelor profesionale;
· Evaluarea critică şi obiectivă a propiilor prestaţii didactice.
|
· Selectarea pedagogică după noile orientări în predare, a unităţilor de conţinut;
· Proiectarea riguroasă a materiei (anuală, semestrială şi pe unităţi de învăţare);
· Selectarea obiectivelor operaţio-nale;
· Elaborarea unor variante de prezentare a aceluiaşi mesaj în forme diverse;
· Alegerea strategiilor de învă-ţare adecvate fiecărui obiect şi caracteristicilor elevilor;
· Conceperea modului de orga-nizare în funcţie de situaţia de învăţare;
· Sistematizarea conţinuturilor şi lărgirea bazei explicative;
· Conceperea de noi aplicaţii;
· Stabilirea unor conexiuni intra şi interdisciplinare;
· Preocuparea de autoperfecţi-onare prin participarea de cursuri de formare;
· Managementul resurselor.
|
II.Competenţe de comunicare şi relaţionare
Aplicarea strategiilor de comunicare didactică, pedagogică şi educaţională
|
· Stăpânirea conceptelor şi teoriilor moderne de comunicare:orizontală, verticală; complexă, totală; multiplă; diversificată şi specifică;
· Proiectarea, conducerea şi reali-zarea procesului instructiv-educativ ca act de comunicare;
· Manifestarea comportamentului em-patic şi orientării ”helping” în comu-nicare;
· Valorificarea diverselor surse de comunicare şi informare;
· Utilizarea strategiilor interactive, participative adecvate în vederea eficientizării demersului pedagogic;
· Valorizarea particularităţilor indivi-duale şi de grup ale interlocutorilor, în vederea asigurării comunicării;
· Utilizarea tehnicilor şi metodelor alternative de evaluare care antrenează gândirea critică.
|
· Comunicarea profesor- elev;
· Comunicarea profesor-grup;
grup-grup; elev-elev.
Comunicarea între cadrele didactice;
· Relaţia cu comunitatea şi instituţiile partenere;
· Activităţi de parteneriat şcoală-familie.
· Valorificarea rezultatelor evaluă-rii, în vederea performanţei şcolare.
|
III.Competenţe psiho-sociale
Aplicarea tehnicilor de cunoaş-tere a problematicilor socio- educaţionale în consilierea, orientarea şi integrarea socio- psihologică a elevilor
|
· Formarea capacităţilor de adaptere rapidă la schimbările sociale;
· Adoptarea metodelor şi tehnicilor eficiente de cunoaştere, activizare şi integrare socială a copiilor;
· Implicarea în proiectarea, organi-zarea şi desfăşurarea proiectelor în colaborare cu comunitatea;
· Cunoaşterea dinamicii şi a ten-dinţelor de pe piaţa muncii şi corelarea cu orientarea în cariera profesională;
· Elaborarea de strategii eficiente ale parteneriatului şcoală-familie;
· Responsabilizarea pentru rolul social asumat
|
· Exersarea simţului artistic-estetic;
· Dezvoltarea capacităţilor de identificare a înclinaţiilor, apti-tudinilor particulare;
· Facilitarea realizării unui parcurs de instruire personalizat;
· Formarea şi dezvoltarea compor-tamentului psiho-social;
· Conceperea şi coordonarea activităţilor extracurriculare şi extraşcolare;
· Activităţi de parteneriat şcoală-familie;
· Consiliere individuală privind pro-gresul şcolar.
|
IV.Competenţe tehnice şi tehnologice
|
· Utilizarea diferitelor tipuri de hardware în procesul instructiv educativ;
· Selectarea metodelor optime în vederea formării, dezvoltării şi perfecţionării gândirii şi culturii tehnice;
· Prelucrarea informaţiilor din baza de date în vederea proiectării, planificării şi organizării eficiente a activităţii;
· Aplicarea strategiilor didactice de utilizare eficientă a mijloacelor informaţionale.
|
· Formarea deprinderilor practice şi motrice(TIC, programeAEL).
· Aplicarea, implementarea şi utilizarea tehnologiilor infor-maţionale;
· Corelarea cunoştinţelor teoretice cu activitatea practică.
|
V.Competenţe de management al carierei
Dobândirea mecanismelor psihice pentru a realiza stăpânirea de sine şi echilibrul comportamental în toate situaţiile educaţionale
|
· Utilizarea metodelor şi tehnicilor de autocontrol,
· Deschiderea faţă de schimbările care au loc în situaţie de competiţie, examane, concursuri;
· Asumarea integrală a deferitelor roluri cu implicaţii docimologice;
· Manifestarea unor conduite (auto)reflexive;
· Însuşirea cunoştinţelor de tip organizaţional;
· Valorificarea oportunităţilor de dezvoltare profesională.
|
· Formarea, exersarea şi comportamentului dezvoltarea comportamentului specific în situaţii de competiţie, concurs, examen;
· Reactualizarea continuă a cunoştinţelor profesionale;
· Valorizarea calităţilor umane şi asumarea principiilor deontologice profesionale.
|
În urma celor menţionate, concluzionăm prin noţiunea de competenţă pedagogică capacitatea unui educator de a se pronunţa asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoaşterii aprofundate a legităţilor şi determinărilor fenomenelor educative, în sens larg, iar în sens restrâns, la capacitatea unei persoane de a realiza, la un anumit nivel de performanţă, totalitatea sarcinilor tipice de muncă, specifice profesiei didactice.
Principiile-nucleu pe care se fundamentează standardele profesionale în predarea limbii şi literaturii române, constau în:
· Cunoaşterea domeniului şi a didacticii disciplinei;
· Cunoaşterea elevului şi asistarea acestuia în propria dezvoltare;
· Preocuparea pentru relaţia activă ca membru al comunităţii;
· Îmbunătăţirea continuă a competenţelor personale;
· Promovarea unui sistem de valori în concordanţă cu idealul educaţional.
În concluzie, prin standardele profesionale, se asigură:
· Crearea premiselor acordării unor şanse egale, tuturor copiilor, de a primi o educaţie de calitate din partea unor profesori pregătiţi după aceleaşi standarde profesionale;
· Regândirea conţinuturilor şi a formelor pregătirii iniţiale şi continue a profesorilor, în tot sistemul de formare pentru această profesie;
· Posibilitatea pregătirii unei categorii speciale de profesori-evaluatori, antrenaţi în aprecierea calităţii prestaţiei didactice a colegilor lor, cu scopul de a-i ajuta să se perfecţioneze profesional;
· Diminuarea subiectivismului în evaluarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice;
· Definirea mai clară a unor roluri şi responsabilităţi în sistem, ceea ce va avea efecte în perfecţionarea sistemului de educaţie în general;
· Creşterea spiritului de echipă, cooperarea înăuntrul şi în afara profesiei;
· Creşterea colaborării între profesori în vederea atingerii scopurilor profesionale comune.
Bibliografie:
CNC, MEC, Standarde profesionale pentru profesia didactica, coord. Lucia Gliga, Bucuresti, 2002, p. 43-47.
DRAGU, A., Structura personalităţii profesorului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 71.
GOIA, VISTIAN, Didactica limbii si literaturii romane pentru gimnaziu si liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
PÂNIŞOARĂ, ION-OVIDIU, NEGREŢ-DOBRIDOR, I., Ştiinţa Învăţării - De la teorie la practică, Editura Polirom, Iaşi, 2005, p. 106-108.
Articole asemanatoare relatate:
|