Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768

Importanta educatiei fizice scolare si rolul profesorului in definirea modelului absolventului de liceu
Scris de mihaiela lazar   
Duminică, 08 Februarie 2015 12:52

IMPORTANȚA EDUCAȚIEI FIZICE ȘCOLARE ȘI ROLUL PROFESORULUI ÎN DEFINIREA MODELULUI ABSOLVENTULUI DE LICEU

 

Prof. Curticăpean  Aurelian

Liceul Tehnologic "Dr. Ioan Șenchea" Făgăraș

 

Educaţia fizică este „singura disciplină din programa şcolară care urmăreşte pregătirea copiilor pentru un stil de viaţă sănătos şi care transmite valori sociale importante ca autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranţa şi sportivitatea”. Este citat din raportul d-nei Frederique Ries (Belgia – 01.02 2007) privind prevenirea excesului de greutate şi combaterea obezităţii, raport adoptat de Parlamentul European în anul 2007.

 

Încă din primele clase primare elevul este bombardat cu informaţii din toate direcțiile (şcoală, familie, media, internet…), despre cum ar trebui să fie ca individ, ce trebuie să facă, ce trebuie să ştie sau ce este mai important pentru el ca om. Uneori în şcoală nu se insistă asupra informaţiilor care să arate copiilor importanţa exerciţiului fizic asupra dezvoltării lor, asupra potenţialului biologic sau a influenţei efortului fizic şi a jocurilor în dezvoltarea psihomotrică şi biologică normală. Toate aceste aspecte trebuie să ne preocupe pentru a dezvolta la elevi gândirea, simţul practic, responsabilitatea, sociabilitatea, comunicarea, calităţile de voinţă, curajul şi perseverenţa, corectitudinea şi respectul, estetica corporală şi ţinuta morală, calităţi necesare viitorului adult european, integrat şi adaptat cerinţelor educaţiei moderne din Uniunea Europeană.

Educaţia fizică vizează formarea omului modern prin dezvoltarea sa multilaterală din punct de vedere fizic, intelectual, etic, estetic, în raport cu exigenţele societăţii contemporane şi viitoare, potrivit aptitudinilor reale, pe fondul cărora se conturează coordonatele personalităţii umane; repere care vizează 5 aspecte: sanogeneza, motricitatea, fondul de calităţi motrice, calităţi psihice şi atitudinale, cunoştinţe de specialitate.

Omul tinde spre perfecţionarea sa fizică, intelectuală şi morală, în scopul transformării sale din individualitate în personalitate utilă societăţii în care trebuie să se integreze. Omul modern este permanent preocupat de starea sănătăţii sale fizice şi mentale, de capacitatea sa de muncă, de aspectul estetic şi, în acest context, înţelege  din ce în ce mai mult, necesitatea dezvoltării calităţilor motrice, formării şi perfecţionării deprinderilor motrice, atât de utile pentru integrarea socio-profesională şi creşterea stimei de sine în viaţa cotidiană.

Sistemul educaţional românesc trebuie să ofere egalitate de şanse tuturor copiilor, în funcţie de calităţile şi opţiunile lor vocaţionale pentru ca aceştia să se poată adapta şi integra într-un mediu socio-profesional tot mai concurenţial. Sistemul de învăţământ actual oferă posibilităţi concrete de autonomie cadrelor didactice, acest lucru venind în ajutorul copiilor. Cunoscându-i, ţinând cont de posibilităţile lor psiho-motrice, de dotarea bazei materiale, profesorul elaborează oferta educaţională. Profesorul trebuie să stimuleze participarea la orele de educaţie fizică, să facă mai interesantă, atractivă şi eficientă activitatea de educaţie fizică şcolară. Prin demersul didactic şi eforturile privind asigurarea unei baze material-didactice optime profesorul trebuie să atragă elevii spre mişcare, îi va conştientiza că trebuie să se mişte, să ştie să se joace, să respecte regulile în desfăşurarea jocurilor, pentru ca ei să cunoască beneficiile mişcării. Prin muncă susţinută, exemplu personal, seriozitate şi profesionalism trebuie să „ne vindem bine marfa” – beneficiile educaţiei fizice şi să determinăm conştientizarea elevilor privind efectele pozitive ale practicării cu regularitate a exerciţiilor fizice în toate planurile vieţii sociale, profesionale şi biologice.

Prin definiţie educaţia fizică este activitatea care valorifică sistematic şi continuu ansamblul formelor de practicare a exerciţiilor fizice în scopul creşterii, în principal, a potenţialului biologic al individului la diferite vârste, în funcţie de cerinţele sociale. Ea vizează pe de o parte dezvoltarea fizică, iar pe cealaltă parte perfecţionarea capacităţii motrice. Comanda socială stabileşte conţinuturile educaţiei fizice şcolare în vederea pregătirii elevilor pentru munca productivă. Aceasta se face prin activităţi specifice care „transmit” bagajul de cunoştinţe, fondul de calităţi şi deprinderi, prin intermediul cărora integrarea social profesională este mai rapidă, randamentul productiv este mai bun, iar relaţiile activităţii de grup se dezvoltă pe fondul unei atitudini competitive dobândite în şcoală, de emulaţie.

Realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar întregesc şi completează modelul absolventului de liceu, chiar mai mult îl ajută să ducă o viaţă echilibrată, activă, sănătoasă şi de calitate, arătând încă o dată  importanţa acestei discipline. Totodată educaţia fizică trebuie să promoveze principiile educaţionale şi normele eticii sociale, responsabilitatea socială, să determine comportamente noi precum readaptarea, autoinstruirea şi educaţia permanentă. În acest context se înscrie principiul central al Asociaţiei Europene de Educaţie fizică (EUPEA) - „No education without physical education” (Nici o educaţie fără educaţie fizică).

La nivelul şcolii, educaţia fizică  realizează sarcini privind instruirea şi educarea tinerei generaţii. Astfel, prin funcţiile specifice legate de perfecţionarea dezvoltării fizice şi capacităţii motrice, educaţia fizică creează suportul biologic necesar unei activităţi cotidiene, productive sau recreative, raţionale şi eficiente, iar prin funcţiile asociate (igienică, educativă, recreativă - de emulaţie) asigură o dezvoltare multilaterală care să-i permită tânărului o reintegrare socială rapidă, un regim de viaţă sănătos şi să-i creeze premisele unei educaţii permanente şi  autoinstruirea.

Fiecare elev trebuie să conştientizeze modalităţile prin care educaţia fizică va contribui la întărirea sănătăţii şi la formarea personalităţii lui. Cum influenţează conţinuturile programelor şi obiectivele generale ale domeniului formarea viitorului absolvent sau ce trebuie să facem pentru a educa şi forma buni cetăţeni şi profesionişti în domeniul calificării profesionale, sunt întrebări la care trebuie să răspundă fiecare profesor de educaţie fizică. În funcţie de posibilităţile personale, baza materială şi potenţialul elevilor, el trebuie de asemenea să conceapă şi să pună în practică un demers didactic ştiinţific corect, eficient şi realist, capabil să schimbe atitudinea faţă de aceasta disciplină şi să-l  ajute pe elev în viaţa socio-profesională.

Disciplina educaţie fizică contribuie la formarea modelului absolventului de liceu şi la realizarea obiectivelor educaţiei moderne, valabile pentru noile realităţi social economice, aşa cum reies din „Manifestul mondial al educaţiei fizice”, document elaborat de Federaţia Internaţională de Educaţie fizicăFIEP, în anul 2000. Acesta cuprinde 23 de capitole şi  26 articole care subliniază şi trasează „linia” pe care trebuie să se încadreze fiecare naţiune în atingerea obiectivelor şi dezideratelor educaţiei fizice. Importanţa disciplinei în cadrul şcolii, al curriculumului şcolar este redată sugestiv din titlul Capitolului VI al Manifestului intitulat „Educaţia fizică în şcoală - singurul compromis de calitate”, care prezintă argumentat importanța și rolul acestei discipline în școli.

De importanța acestei discipline şcolare ar trebui să se țină cont în elaborarea viitoarelor planuri de învățământ care să asigure minim 2 sau chiar 3 ore de educație fizică în trunchiul comun (cls. I-XII), următoarele aspecte practice, concrete fiind argumente indiscutabile pentru reconsiderarea acestei discipline și anume :

Ø  În lecţiile de educaţie fizică şi sport elevii sunt  puşi în ipostaze de o mare varietate, în care îşi dezvăluie „necenzurat” capacităţile, disponibilităţile şi trăsăturile intime ale personalităţii.

Ø  Educaţia fizică, prin profesorul de specialitate, distinge caracteristicile individuale, disponibilităţile certe şi încurajează elevul în dezvoltarea acestora prin mijloace specifice proprii cum ar fi exerciţiul fizic şi jocul.

Ø  Educaţia fizică şi sportul „penetrează” conştiinţa elevilor, formând pe lângă priceperi, deprinderi, calităţi motrice şi un sistem de cunoştinţe, tehnici de acţionare, atitudini şi motivaţie pentru valorificarea efectelor benefice ale acestora în procesul de formare a personalităţii complex dezvoltate, autonome şi creative, precum şi deprinderi, cunoştinţe, atitudini pentru protecţia mediului sau protejarea biodiversităţii, practicarea turismului (de agrement, ecologic, montan, pedestru, agroturism, cicloturism) alte competenţe adaptabile oricărui domeniu profesional.

Ø  Aspectul fizic şi ţinuta corporală reprezintă elemente care pot facilita sau diminua exercitarea unor profesii, după cum pentru altele sunt neconcludente.

Ø  Disponibilităţile de forţă, de rezistenţă, de viteză de reacţie şi de execuţie, capacităţile coordonative, adaptabilitatea şi rezolvarea eficientă a unor situaţii motrice variabile şi neprevăzute, atracţia pentru activitatea în condiţii de adversitate/concurenţă, spiritul competitiv, manifestarea ca lider, capacitatea de cooperare şi autoorganizare, predilecţia pentru lucrul în echipă, iniţiativa şi creativitatea, atenţia concentrată sau distributivă, simţul chinestezic deosebit, curajul, dârzenia, perseverenţa, altruismul, atitudinea de fair-play etc., sunt, de asemenea, caracteristici care, valorizate de elev cu ajutorul profesorului, îl pot orienta spre o opţiune profesională corectă și spre o viață de calitate în care starea de sănătate este o prioritate.

Rolul profesorului  în educaţia modernă ca principal „agent” de transmitere a informaţiilor este acela de a cunoaşte aspiraţiile şi opţiunile elevului către anumite activităţi sociale sau profesii, să le dezvăluie elevilor solicitările impuse de acestea şi după posibilităţile şi potenţialul lor să-i orienteze sau reorienteze spre domenii ocupaţionale care, din punct de vedere al aspectului fizic şi caracteristicilor psiho-motrice, corespund disponibilităţilor personale. Odată ajunşi pe o rută profesională corectă depinde numai de priceperea profesorului şi de calitatea demersului didactic, ca acest plan al acţiunii instructiv - educaţionale să fie şi eficient.

Toţi profesorii ar trebui să-și aducă o contribuţie personală la realizarea modelului absolventului de liceu, dar şi la formarea multilaterală prin tot ce înseamnă educaţie fizică.

Organizarea  unui regim raţional de viaţă prin mişcare şi efort fizic îşi are rădăcina în educaţia fizică şcolară. Elevul intra în şcoală şi este capacitat prin intermediul procesului de învăţământ cu deprinderi, priceperi motrice, calităţi fizice şi psihice, atitudini de comportament, conduită, care se cristalizează şi se menţin toată viaţa. „Produsul final” trebuie să reflecte calităţile, deprinderile, cunoştinţele şi atitudinile însuşite, evaluate şi sistematizate în şcoală, prezente ulterior pe parcursul întregii vieţi. Cu alte cuvinte totul se poate reduce la posibilitatea menţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate, la existenţa şi aplicarea de abilităţi, atitudini şi aptitudini care să-i permită absolventului perfecţionarea fizică, creşterea capacităţii motrice, integrarea rapidă în viaţa socioprofesională, satisfacerea nevoilor legate de petrecerea timpului liber şi creşterea calităţii vieţii.

 Preocuparea continuă a profesorului de a organiza mişcarea şi de a transmite prin mijloace şi metode specifice toate „datele”, cunoştinţele, calităţile şi deprinderile pentru integrarea/reintegrarea socială, conceperea şi ducerea unui regim de viaţă sănătos şi echilibrat, fac din educaţie fizică o disciplină de actualitate, care trebuie să fie înţeleasă, apreciată şi reconsiderată de toţi, indiferent de vârstă, în primul rând pentru întărirea şi menţinerea stării de sănătate, apoi pentru integrarea socio-profesională, şi, de ce nu, ca  o rampă de lansare a talentelor şi valorilor veritabile necesare sportului de performanţă şi societăţii româneşti în general.

Prin intermediul procesului de învăţământ profesorul de educaţie fizică trebuie să asigure în lecţiile de specialitate un echilibru între realizarea componentelor modelului de educaţie fizică şi modelul concret al absolventului, în funcţie de filiera aleasă (vocațională, teoretică, tehnologică), meseria sau domeniul profesional. El trebuie să realizeze o simbioză perfectă între latura instructivă, latura formativă a procesului instructiv-educativ pe de-o parte şi competenţele generale/specifice disciplinei şi finalităţile specifice fiecărui profil, specializări sau nivel de învăţământ, pe de altă parte. Profesorul trebuie să dezvolte la elevi gândirea activă, spiritul de inventivitate, fairplay-ul, jucarea corectă a şanselor pe fondul unor indici superiori de manifestare a calităţilor motrice şi nu în ultimul rând pe fondul aplicării şi generalizării deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi specifice atletismului, jocurilor sportive, gimnasticii şi cerinţelor fizice specifice domeniilor de calificare profesională.

În contextul autonomiei profesorului de educaţie fizică, eforturile lui trebuie direcţionate spre dobândirea de către elevi a tehnicilor de lucru, să le dezvolte capacitatea de organizare/autoorganizare şi de adaptare la situaţii variate de lucru în vederea dezvoltării fizice generale, perfecţionării capacităţii motrice generale şi specifice, respectiv a transpunerii acestora în viitoarea meserie şi asumarea responsabilităţii asupra influenţării propriei persoane. Profesorul poate opta pentru conţinuturi proprii, originale şi actualizate la nevoile şi posibilităţile elevilor pentru ca, după predarea acestora, valenţele lor în plan instructiv-educativ să fie în concordanţă cu necesitățile vieții sociale și profesionale.

Preocuparea specialiştilor domeniului trebuie să fie conceperea, utilizarea şi selecţionarea de metode şi mijloace adecvate, în funcţie de resursele umane şi materiale, de finalităţile fiecărui profil sau specializări, precum şi găsirea de noi forme de organizare, de noi principii, metode de lucru, de transpunerea în plan conceptual a noi modalităţi de eşalonare a instrumentelor operaţionale şi găsirea de soluţii practico-metodice de creştere a eficienţei lecţiei de educaţie fizică. Ca principală formă de organizare a educaţiei fizice lecţia reprezintă sursa din care elevul „învaţă” cum să se adapteze la condiţiile social –profesionale,  specifice vieţii de adult, cum să-şi întreţină starea de sănătate sau să-şi petreacă plăcut şi util timpul liber.

Importanţa şi rolul educaţiei fizice şi exerciţiului fizic în definirea modelului absolventului la ciclul liceal se poate determina practic prin prisma unor competenţe „cheie” care, realizate, concură la atingerea idealului educaţional. Fiecare dintre aceste competenţe cuprind cunoştinţe, atitudini şi abilităţi specifice domeniului educaţie fizică, reprezentând de fapt, finalităţile învăţământului liceal.

Punctez în continuare cele mai importante aspecte legate de rolul educaţiei fizice în definirea modelului absolventului de liceu şi anume:

Ø  Elevii trebuie să comunice într-o limbă străină şi în limba maternă, dar trebuie să-şi cunoască corpul şi posibilităţile fizice ale acestuia manifestate prin mişcare pentru o adaptare eficientă la situaţii variate întâlnite în mediul natural şi social.

Ø  Prin deprinderile şi priceperile motrice, individul se poate adapta mai bine cerinţelor vieţii cotidiene, în toate contextele sociale, în relaţiile de muncă, în familie, grup de prieteni sau în timpul liber.

Ø  Prin dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi combinate se asigură individului atât creşterea randamentului fizic, dar şi a potenţialului biologic în rezolvarea unor situaţii din viaţa personală şi familială, cât şi din viaţa socio-profesională.

Ø  Prin dinamism, relaţii interpersonale, calităţi psihice care se creează în cadrul grupelor, claselor, cercurilor sportive, echipelor de elevi, grupurilor organizate de turism pedestru sau cicloturism dau posibilitatea acestuia de a înţelege, accepta şi aprecia mai bine diferitele modalităţi de exprimare  şi comunicare, de a aprecia calitatea mediului și importanța exercițiului fizic pentru sănătatea lui.

Ø  Prin formarea atitudinilor, abilităţilor, deprinderilor şi competenţelor urmărite în ciclul liceal se pun bazele educaţiei adultului, acesta fiind mai sociabil, mai puternic, mai informat şi mai bine pregătit pentru viaţă, mai disciplinat şi organizat şi nu în cele din urmă mai sănătos.

Ø  Prin dezvoltarea capacităţilor coordinative, a calităţilor motrice rezistenţă, forţă, viteză, îndemânare, a formelor combinate, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor de bază şi aplicativ-utilitare, se creează premisele formării unui absolvent bine pregătit, apt să susţină activităţi fizice variate prin eforturi fizice specifice meseriei şi care să-şi influenţeze şi autoevalueze propria stare de sănătate în scop profesional, profilactic sau recreativ.

Ø  Prin transmiterea cunoștiințelor privind exercițiul fizic, dozarea efortului și forma corectă a mișcărilor, a informațiilor minimale care vizează algoritmul învățării/corectării/perfecționării mișcărilor din fitnessul muscular, jocul sportiv sau sportul practicat, respectiv noțiuni și principii elementare despre alimentaţia sportivului pentru efort/recuperare, regimul de viață și de odihnă, asigură cadrul optim pentru continuarea exercițiului fizic în timpul său liber în mod independent și în condiții de siguranță.

Calitatea actului didactic este condiţionată de aplicarea într-o formă ştiinţifică modernă, atractivă, motivată, actuală şi uzuală a tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale, „transferul” de informaţie făcându-se la nivelul lecţiei de educaţie fizică prin metodologia aplicată de profesor.

Creşterea eficienţei lecţiei este problema care preocupă cel mai mult specialiştii domeniului nostru şi nu numai, deoarece în condiţiile practicării tot mai scăzute  a exerciţiilor fizice la nivelul adolescenţilor şi tinerilor lecţia de educaţie fizică rămâne principala „sursă” de practicare cu regularitate şi în mod sistematic a diferitelor forme de manifestare a exerciţiului fizic.

În fața noilor tehnologii (telefon, tabletă, internet, jocuri, etc) și a statisticilor tot mai îngrijorătoare privind starea de sănătate a populației școlare și adulte, profesorul care predă această disciplină rămâne un pilon important care trebuie să asigure echilibru și mai ales alternative atractive și eficiente pentru: combaterea sedentarismului cronic, prevenirea îmbolnăvirilor copiilor (boli cardio-pulmonare, boli de nutritie, inclusiv obezitate, boli ale aparatului locomotor, etc.), combaterea efectelor negative bio-psiho-motrice induse de noile tehnologii și alimentația nesănătoasă.

În contextul actual această disciplină nu valorifică îndeajuns potențialul formativ și educativ al exercițiului fizic și nu dispune de o strategie națională sau regională aplicabilă și relevantă pentru realitatea din școli (ore insuficiente în trunchiul comun, baza materială învechită, incompletă sau nefuncțională, lipsa investițiilor în infrastructura sportivă din majoritatea școlilor, atitudinea elevilor și părinților protectivi, profesorii neinteresați sau lipsiți de soluții, ”sportivizarea” excesivă a orelor de educație fizică, ”protejarea neperformanței, comodității și aroganței” prin ascunderea în spatele statutului de profesor ”titular”; politizarea excesivă și interes scăzut pentru sport în general, imposibilitatea alocării de ore C.D.S. cu conținut sportiv din cauza lipsei fondurilor, sistem competițional școlar depășit/neatractiv, activițăți sportive extrașcolare pe cale de dispariție, inclusiv cele tradiționale, etc.), stare de fapt ce ar trebui schimbată imediat de forurile centrale cu putere de decizie.

În acest sens prezentul articol se vrea o aducere aminte a ceea ce ar trebui să însemne disciplina educație fizică școlară și importanța profesorului în demersul lui de a realiza sarcinile și obiectivele fundamentale ale disciplinei - realizarea modelului absolventului și nu în ultimul rând un semnal că aceste lucruri ar trebui tratate cu mai multă seriozitate și responsabilitate din partea tuturor factorilor implicați în educație.

Consider imperios necesar ca toți profesorii să sprijine orice inițiativă care vizează îmbunătățirea programului de educație fizică și sport din școală și mai ales modificarea planurilor de învățământ (o singură oră la liceele tehnologice și parțial la cele teoretice; anul 3 şcoală profesională fără educație fizică; clasele a VIII-a cu o singură oră), care nu pot aduce decât deservicii și greutăți inutile generațiilor de elevi și profesori.

 De asemenea se impune o implicare imediată a autorităților publice locale pentru dezvoltarea infrastructurii sportive din școlile și liceele românești prin atragerea fondurilor comunitare în investiții comunitare locale sau regionale care să asigure o şansă la o viață sănătoasă prin practicarea formelor de manifestare a exercițiului fizic (jocuri sportive de echipă și individuale, înot, atletism, gimnastică, etc.) în spații sportive moderne, sigure, atractive și mai ales accesibile câtor mai mulți copii, atât de necesare depășirii impasului din momentul de față.

Până atunci nutresc speranța că fiecare profesor își va face cât mai bine treaba și va fi susținut de conducerea școlilor, de comunitate locală și părinți, în toate demersurile de a face mai atractivă această disciplină, de a oferi alternative eficiente în ”lupta” cu noile tehnologi, tot mai prezente în viața copiilor noștri.

 

BIBLIOGRAFIE

 

1.                Albu C-tin – „Educaţia fizică în liceu”, Bucureşti, Editura Sport – Turism, 1981

2.                Cârstea G. – „Teoria şi metodica E.F.S.”, Bucureşti, Editura Universul,1993

3.                Câmpeanu M. – „Activitatea corporală la populaţia adultă” Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2003

4.                Dragomir P. , Scarlat E. – Educaţia fizică şcolară, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2004

5.                Internet: site-uri ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Sănătăţii, ale Consiliului Europei, Parlamentului European, Asociaţiei Europene de Educaţie Fizică – E.U.P.E.A, Federaţiei Internaţionale de Educaţie Fizică - F.I.E.P, Comitetului Internaţional pentru Educaţie Fizică, Recreere şi Sport.

Ultima actualizare în Duminică, 08 Februarie 2015 12:55
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Doctor in stiinte medicale pe meridianel…

O fiică a Sebeşului de Sus, doctor în ştiinţe medicale pe meridianele lumii: LUCIANA STĂNILĂ    „Mulţi sebeşeni poartă numele Stănilă şi Bădilă! Sunt răspândiţi prin ţară, dar de te străduieşti, îi...

Read more

Despre expresiile idiomatice II

DESPRE EXPRESIILE IDIOMATICE (II) Silvia Baltă, Profesor de limba franceză Şcoala Gimnazială „Maria Rosetti”, Bucureşti Studierea expresiilor idiomatice se realizează în cadrul frazeologiei, disciplină...

Read more

Monumente din comuna Dumbraveni statuia …

MONUMENTE DIN COMUNA DUMBRĂVENI STATUIA GENERALULUI ALEXANDR SUVOROV   Prof. Ciobotaru Ana-Maria Şcoala Gimnazială Măicăneşti   Rezumat: Judeţul Vrancea are o mulţime de locuri istorice care nu sunt cunoscute tuturor turiştilor. Comuna Dumbrăveni este situată în...

Read more

Mostre de unitati SF intercurriculare

PARTEA VI Mostre de unităţi SF intercurriculare   Fiecare partener a proiectat o unitate SF inter-curriculară (cross-curriculară), descriind o serie de lecţii interconectate care utilizează unul sau mai multe texte SF cu scopul...

Read more

Figuri feminine in Letopisetul Tarii Mol…

FIGURI FEMININE ÎN „LETOPISEŢUL ŢĂRII MOLDOVEI” DE MIRON COSTIN   Prof. Hriţcu Elena-Luminiţa Liceul Teoretic „Carmen Sylva”, Eforie Sud, Constanţa              Studiul urmăreşte să realizeze un inventar al figurilor feminine din „Letopiseţul Ţării Moldovei”al celui...

Read more

EDUCATIA IN SOCIETATEA GLOBALIZATA

EDUCAȚIA ÎN SOCIETATEA GLOBALIZATÃ. CONCEPTELE LIFELONG ȘI LIFEWIDE LEARNING   Alexandra Pepelea, profesor Grup Școlar Tehnic de Transporturi Iași     Opțiunea pentru învãțarea pe tot parcursul vieții înseamnã, în societatea globalizatã de astãzi, acceptarea tuturor...

Read more

Managementul prin obiective

MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE   Prof. ec. Gr.I. Cîrcotă Roxana Liceul Tehnologic de Marină Galați   Rezumat Managementul prin obiective reprezintă cel mai larg utilizat sistem de planificare, luare de decizii şi control. Pentru ca managementul prin obiectve...

Read more