EDUCAŢIA EXCELENtEI

PENTRU O SOCIETATE CENTRATÃ PE COPIL

Prof. Popescu Ileana – Alina,

Şcoala „Arhitect T. T. Socolescu”, com Pãulesti, jud. Prahova

Societatea centratã pe copil? Educatia excelentei? Formulãri care apar tot mai des în comunicare, în mass-media, dar care sunt neîntelese majoritãtii. Este acea posibilã solutie pentru ceea ce lipseste educatiei din România.

Educatia de excelentã este o modalitate de centrare a demersului didactic pe copil, pe potentialul lui. Copiii cu potential înalt se pierd. Potentialul fiecãrui copil trebuie descoperit si hrãnit. Copilul este supradotat.

Notiunea de supradotat este printre putinele concepte psihologice care, pe lângã o definitie stiintificã, beneficiazã si de una juridicã. Astfel congresul american a votat o lege privind educatia copiilor supradotati si talentati folosind urmãtoarea definitie: „Copilul dotat sau talentat este un tânãr care, la nivelul grãdinitei, a cursurilor primare sau secundare, a dovedit un potential aptitudinal de a atinge un nivel înalt de competentã în domeniile: intelectual, artistic, academic specific, în artele vizuale, teatru, muzicã, dans, aptitudini de conducere având nevoie, în consecintã, de activitãti ce nu sunt în mod normal posibile în scoalã."

Fãrã a avea pretentia unei concluzii trebuie subliniat cã, în general, în definirea dotãrii intelectuale, apar câteva idei:

- existenta unor aptitudini ridicate într-un domeniu specific sau în mai multe domenii;

- aceste aptitudini se pot manifesta explicit sau pot rãmâne într-o formã latentã;

- factorii ereditari sunt importanti în determinarea lor, dar pentru afirmarea lor sunt necesare conditii adecvate de mediu ambiant.

În identificarea copiilor supradotati, un rol deosebit îl pot avea profesorii si familia. Acestia sunt cei care vin permanent în contact cu elevii, iar diagnosticul lor se poate baza pe o observatie îndelungatã, cu o valoare, uneori, superioarã testelor de inteligentã.

Cum pot fi recunoscuti elevii dotati si talentati, ce anume le este specific? Identificarea unor trãsãturi caracteristice este o operatie foarte dificilã. Existã multe mituri referitoare la copiii dotati:

- copilul dotat ar excela în toate domeniile;

- el ar avea o bunã performantã scolarã si o puternicã motivatie în a-si finaliza cu succes studiile;

- ar fi foarte bun la lecturã si în exprimare oralã;

- ar fi întotdeauna un elev echilibrat, independent si capabil de a se autodirija.

Studiile de specialitate au arãtat cã lucrurile nu sunt tocmai asa si cã multi elevi dotati sau talentati rãmân, din pãcate, neidentificati pentru cã nu corespund acestui stereotip.

Un alt cercetãtor a descris copilul dotat ca dispunând de un vocabular bogat, având abilitãti în a face rapid legãturi si generalizãri, întelegând cu usurintã conceptele abstracte, cu o memorie extraordinarã, un nivel ridicat de curiozitate si gândire divergentã.

Dupã o analizã a mai multor descrieri, James Galagher a concluzionat cã ceea ce au în comun acesti copii este "îndemânarea în a absorbi concepte abstracte, în a le organiza mai eficace si în a le aplica mai adecvat decât colegii de generatie".

Ceea ce mai trebuie mentionat este cã unii supradotati se comportã ca elevi ideali pentru profesori, modele de bunã purtare, în timp ce altii sunt adevãrati copii-problemã, putând fi evaluati de profesori ca situându-se sub nivelul mediu al clasei. Explicatia acestei stãri de fapt ne trimite la diferentierea fãcutã de Guilford între gândirea convergentã si cea divergentã. Copiii cu o gândire divergentã dezvoltatã sunt adesea plictisiti, rãspund într-un mod non-conformist, poate chiar ironic, oferind impresia cã sunt necooperanti. Este cunoscut cã douã dintre geniile omenirii, A. Einstein si T. Edison, au fost considerati elevi foarte slabi de cãtre profesorii lor.

Recomandãri pentru profesori:

Ø Oferiti copilului dotat o îmbogãtire orizontalã si verticalã a materiei. Îmbogãtirea orizontalã înseamnã a oferi mai mult material cu acelasi nivel de dificultate unui copil care a terminat înaintea colegilor, iar cea verticalã se referã la oferirea unui material cu un nivel mai avansat, anticipând lectiile urmãtoare. Ambele procedee prezintã si riscuri: în cazul îmbogãtirii orizontale, copilul poate sã se plictiseascã si sã-si piardã interesul; îmbogãtirea verticalã folositã exagerat poate duce la dezechilibrarea activitãtii de predare. Cele douã procedee trebuie, deci, îmbinate.

Ø Discutati cu elevul respectiv posibilitatea realizãrii studiului individual. Una dintre cele mai eficiente metode în lucrul cu elevii dotati constã în stabilirea de teme de studiu individual. Temele trebuie însã orientate astfel încât sã acopere domeniile de interes ale copilului. Ele nu vor fi în niciun caz impuse, altfel copilul se poate simti suprasolicitat, pierzându-si motivatia.

Ø Încurajati lecturile suplimentare. Unul dintre reprosurile cele mai frecvente este acela cã elevii nu mai citesc. Unii specialisti recomandã în cazul copiilor dotati ca acestia sã citeascã si biografii sau autobiografii ale celebritãtilor în ideea cã viata acestora i-ar putea inspira.

Ø Stimulati aparitia hobby-urilor. Dacã un copil este interesat în mod special de poezie, de pesti sau de calculatoare, el trebuie încurajat în aceastã directie. La vârste mai mari ei vor fi îndrumati sã participe la concursuri de creatie sau stiintifice.

Ø Încercati varianta unui mentorat prin corespondentã. În scolile mici, numãrul copiilor dotati este adesea redus. Se punea copilul talentat în legãturã cu un specialist din domeniul de interes (de multe ori, pensionar). Este extrem de eficient si poate fi adoptat si în tara noastrã.

Un studiu recent aratã cã 4% (dublu fatã de media europeanã!) din copiii României sunt supradotati, adicã au un coeficient de inteligentã peste 130. Ei nu sunt reprezentati doar de suma olimpicilor si a celor cu rezultate exceptionale la învãtãturã. Din pãcate, multi se pierd sau, mai rãu, devin niste neadaptati ori chiar rãzvrãtiti ai societãtii.

Desi în 2007 s-a propus, prin lege, înfiintarea unui Centru National de Instruire Diferentiatã, asa cum existã în multe tãri, nu s-a obtinut finantare de la buget. Mai mult, un an mai târziu, s-a revenit printr-o ordonantã de urgentã, considerându-se cã un astfel de centru ar genera suprapuneri si paralelisme cu Centrul National pentru Curriculum si Evaluare în Învãtãmântul Preuniversitar, existent deja.

Nu se fac prea multe pentru identificarea sau sustinerea copiilor supradotati care sunt cunoscuti, ceea ce a fãcut ca nici propriile familii, nici scoala, sã nu stie cum trebuie sã procedeze cu ei. Rãmân fiinte neîntelese care se pierd pe parcurs sau, mai rãu, devin persoane neintegrate, sociopate, frustrate, nu o datã ajungând la tentative de suicid.

LILIANA HORVATH, psiholog: „De obicei, copiii acestia nu se încadreazã în normã si nici în ceea ce se asteaptã de la ei. Sunt mai curiosi, pun mai multe întrebãri si, în general, nu au rãbdare sã stea cu restul clasei, de aceea ar avea nevoie de o educatie alternativã. De obicei, un astfel de copil se poate remarca pe un domeniu sau pe mai multe. Este destul de greu ca profesorii, la clasã, sã se ocupe de ei. La noi, acest segment este considerat un lux. De cele mai multe ori, copiii supradotati se ridicã peste nivelul propriilor familii si pentru cã nu sunt întelesi ajung sã se piardã în marea masã. În general, este vorba de subiecti sensibili, interiorizati.

Copiii supradotati sunt copii dãruiti cu talent si cu har, însã cam peste 50% (sursa: National Commission for Excellence in Education, US) )se rateazã în viatã, neavând succes social sau profesional la vârsta adultã. Sunt de multe ori ostracizati de societate, îsi rateaza darurile cu care au venit pe lume. Sunt copii cu nevoi speciale de educatie. Sunt deseori ridiculizati, invidiati sau lipsiti de sprijin.

O crizã economicã antreneazã în mod inevitabil o serie de schimbãri sociale, unele neplãcute (somaj, remuneratii mai mici etc.). Actuala crizã poate fi privitã ca un bun moment de redefinire personalã, ea continând în mod potential progresul spre o altã etapã. Criza economicã poate stimula creativitatea, comunicarea si interdependenta, oamenii constientizând cã au libertatea de a câstiga sau de a pierde, în acelasi timp, prin decizia de a face saltul de supravietuitor al crizei la „vietuire”, în propria viatã.

România este frãmântatã e o devastatoare astfel de crizã economicã, trece printr-o fazã de emigrare a „creierelor”. Autoritãtile nu au luat în considerare efectele acestui fenomen si l-au tratat cu superficialitate.

Succes profesorilor si familiilor în greaua misiune (identificarea copiilor supradotati): cine nu-si doreste o altfel de societate, acea societate centratã pe individul dotat si talentat, pe ceea ce e într-adevãr valoros pentru om în formarea sa.

Dictionar:

SUPRADOTAT, adj. (despre copii) Cu calitãti intelectuale iesite din comun - Supra + dotat (dupã fr. surdoue) (DEX)

# Astãzi nu existã o concluzie clarã asupra unei explicatii sau definitii exacte a conceputului de inteligentã;

# Teorii academice moderne recunosc cã testele de IQ nu sunt adevãrata mãsurã a inteligentei si cã au diverse interpretãri sau conotatii culturale sau de limbaj.
# Cercetãri continue în studiul inteligentei sugereazã cã existã multiple forme de inteligentã, si nu numai forma de inteligentã academicã, care este principalul aspect mãsurat într-un test IQ. Educatia psihologicã actualã recunoaste cã existã multe tipuri diferite de supradotare si în aceeasi mãsurã, si multi factori diferiti de recunoastere a acesteia, ceea ce impune o abordare inclusivã, multi-fatetatã pentru identificarea unui supradotat.

# În momentul actual supradotarea se defineste folosind factori de tip IQ (coeficent de inteligenta), SQ (coeficient de spiritualitate), EQ (coeficient de sensibilitate emotionalã) si alti factori.

Surse:

1. http://kristoflajos.ning.com/forum/topics/cind-putem-spune-ca-un-copil

2. Sãptãmânalul “Opinia Timisoarei”, autor articol: Aurora Margeanu (aurora.margeanu@opiniatimisoarei.ro)

3. http://opiniatimisoarei.ro/categorie/208/invatamant.