Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768

Diversitate culturala in scoala
Vineri, 08 Februarie 2013 20:14

DIVERSITATE CULTURALĂ ÎN ŞCOALĂ

 

                                          Prof. Alina Iftime

Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Constanţa

 

REZUMAT. Educaţia interculturală este o orientare nouă, aplicabilă în mod deosebit în comunităţile multietnice. Punctul de plecare în acceptarea alterităţii este lipsa prejudecăţilor. Lăsând la o parte prejudecăţile legate de culoarea pielii, de etnie, de religie putem descoperi lângă noi nişte persoane minunate, cu care se pot realiza nişte schimburi culturale deosebite. Chiar dacă la început se manifestă reţineri, în timp, relaţiile se dezvoltă, având la bază comunicarea, se poate crea un grup unit. Educaţia interculturală se referă la comunităţile interculturale şi indivizii care fac parte din acestea, care trăiesc în acelaşi spaţiu şi interacţionează, între care există cunoaştere reciprocă, schimburi şi un anumit dinamism al relaţiilor, în avantajul comun.

 

 

În ultima perioadă, societatea tinde tot mai mult să depăşească graniţele impuse de frontiere, se mondializează. La aceasta se adaugă fenomenul imigraţiei, ce impune creşterea demografică în unele zone ale lumii, precum şi fenomenul de  polarizare a sărăciei/bogăţiei. Prin urmare, pentru o bună convieţuire a devenit necesară implementarea educaţiei interculturale în programe educaţionale, pentru că este necesar să se prevină conflictele interetnice, prin promovarea toleranţei, a egalităţii de şanse între membrii aceleaşi comunităţi.

Educaţia interculturală se referă la comunităţile interculturale şi indivizii care fac parte din acestea, care trăiesc în acelaşi spaţiu şi interacţionează, între care există cunoaştere reciprocă, schimburi şi un anumit dinamism al relaţiilor, în avantajul comun.

Educaţia pentru interculturalitate cere din partea oamenilor şcolii o angajare şi participare activă, creatoare şi responsabilă.

Realizarea educaţiei interculturale, componentă a “noilor educaţii”, este o premiză esenţială a organizării şi statuării unei instituţii şcolare.

Pentru că în şcoala sunt copii de diferite etnii (români, rromi, turci, aromâni) şi pentru că influenţa adulţilor (părinţi, bunici, alţi membrii ai familiei) este foarte mare, important este ca această educaţie interculturală să se realizeze şi prin aceştia, cooptându-i atât ca parteneri în scopul vizat (şi declarat), cât şi ca susţinători neangajaţi ai procesului instructiv - educativ din şcoală, prin participarea la întâlniri periodice.

Obiceiurile şi tradiţiile unui popor, ca înscrisuri de  „legitimitate etnică”, constituie cvintesenţa perpetuării neamului; vorbesc despre istoria acestuia, despre spiritualitatea sa transmisă peste secole sau milenii.

În cazul fiecărei etnii, cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor dezvăluie faţa necunoscută şi nebănuită a existenţei membrilor ei. Pune în valoare ceea ce ei înşişi poate că nu mai ştiu ori nu a reuşit să răzbată prin opacitatea segregaţionismului. Copiilor le conferă identitate şi apartenenţă la neam, le redă mândria de descendenţi ai poporului lor, răspândit prin nenumărate teritorii. Le creează o “unicitate pozitivă”- adică aceea care ascunde comoara trăsăturilor caracteristice unui popor: meserii şi meşteşuguri, cântece şi dansuri, credinţe şi legi nescrise, costumaţii, vorbire, umor; trăirile - patimile şi suferinţele interioare, dar şi bucuriile şi valorile lor spirituale; speranţele aruncate peste vremuri. “Unicitatea pozitivă”, care în esenţă arată demnitatea neamului lor, se opune aceleia “negative”, aceea care a fost impusă mediatizării, care condamnă la inhibare, la izolare, la blamare şi oamenii nevinovaţi şi buni.

Prin urmare, educaţia pentru diversitatea culturală este necesară pentru a contracara atitudini şi practici sociale care favorizează excluziunea şi marginalizarea, discriminarea şi intoleranţa.

Există trei direcţii de acţiune , care vizează dezvoltarea şcolii interculturale:

§         Programe centrate pe conţinut (orientarea spre transformare curriculară);

§         Programe centrate pe social (orientarea spre egalizarea şanselor de reuşită);

§         Programe centrate pe elev (orientarea pe relaţionare şi comportament în grup).

Un curriculum care respectă diversitatea culturală trebuie să aibă în vedere că:

§         diversele grupuri sociale, culturale şi etnice, precum şi perspectiva lor asupra lumii trebuie  să fie oglindite în ilustraţii, poveşti, dialoguri şi informaţii vehiculate;

§         curriculum-ul trebuie să includă informaţii precise privind diferenţele şi asemănările culturale şi rasiale dintre grupuri;

§         toţi copiii trebuie încurajaţi să perceapă diferenţele culturale într-o lumină pozitivă;

§         diversele culturi trebuie să fie descrise în termeni proprii şi nu judecate din perspectiva noţiunilor de cultură „etnocentrică” sau „eurocentrică”.

Etnocentrismul, care presupune în esenţă centrarea pe fondul cultural şi etnic al propriului grup şi disonanţa cu tot ceea ce este diferit, constituie până la un punct un fenomen firesc, o reacţie umană universală, care are menirea de a proteja identitatea culturală de apartenenţă. Exagerarea acestei atitudini, emiterea de judecăţi de valoare asupra altor grupuri care le pun pe acestea în inferioritate, pot împiedica interacţiunile între grupuri, pot conduce la practici discriminatorii şi xenofobe.

Segregarea, ca tendinţă de separare a persoanelor diferite, minoritare (dar cu asemănări între ele, pe criterii etnice, ocupaţionale, de abilitate-dizabilitate etc.) este o formă instituţionalizată de distanţare socială, de demarcare fizică sau simbolică a graniţelor dintre un grup (de regulă majoritar) şi altul (cel mai adesea minoritar).

         În cazul segregării şcolare consecinţele sunt cel mai adesea negative, deoarece separarea acţionează ca mecanism de marginalizare şi adesea de excludere şcolară.

         Aspectul multietnic a caracterizat Dobrogea din cele mai vechi timpuri, pentru că aici şi-au dat întâlnire  “Caracterul de mozaic etnografic al Dobrogei nu se dezminte în nici una din epocile istoriei sale […]. Astăzi harta etnografică a provinciei este un adevărat mozaic.... o Europa şi Asie în miniatură; un uriaş muzeu etnografic viu. 1.

         Aici convieţuiesc români, rromi, aromâni, turco-tătari, fără a avea divergenţe majore de natură culturală sau religioasă. Traiul în comun i-a învăţat să se cunoască şi să se accepte reciproc, să participe împreună la activităţile organizate de şcoală, să împrumute din obiceiurile celorlalte etnii, să dorească să participe la obiceiurile acestora.

      Conform datelor recensământului din 2002, cele două judeţe din partea românească a Dobrogei au o populaţie de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt români. Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tătari, 21.623 ruşi lipoveni şi restul greci şi aromâni.

         Cartierul Palazu - Mare este amplasat la periferia oraşului Constanţa, în zona de nord, pe malul lacului Siutghiol. Din punct de vedere al componenţei multietnice a populaţiei , acest cartier este reprezentativ pentru Constanţa şi Dobrogea aşa cum aceasta este reprezentativă din aceeaşi perspectivă pentru zona Balcanilor.

         Conform datelor obţinute de la Poliţia de proximitate numărul actual al locuitorilor este de 15 000, din care majoritari sunt românii, iar pe locurile următoare se situează: rromii, aromânii şi turco-tătarii.

         Contextul intercultural pe care îl oferă cartierul Palazu Mare favorizează manifestările interculturale. Grupurile etnice reprezentate în această comunitate, convieţuind în timp, au dezvoltat relaţii şi schimburi de natură culturală care au prins contur firesc, fără a fi planificate sau forţate.

         Mai predispuşi spre dialog, spre diversitate, copiii şi tinerii sunt în mod deosebit “actorii” experienţelor interculturale din cartier.

         Aspectele concrete ale interculturalităţii în cartierul Palazu Mare sunt multiple. Aceste manifestări apar încă din copilărie, în grupul de joacă şi în clasă, la şcoală. Jucându- se împreună, copiii români încep să înveţe limba, dialectul celor din grup, caută modalităţi mai uşoare de comunicare, de înţelegere cu partenerii de joacă de pe stradă, din cartier, sau cu cei care le sunt colegi la şcoală. Este specificul vârstei să lege prietenii care, uneori, durează toată viaţa. În această idee, efortul cel mai mare l-au făcut rromii, aromânii şi turco-tătarii care vorbeau în familie numai în dialect (aromânii), în limba turcă, şi care au învăţat limba română, precum şi expresii uzuale din celelalte limbi sau dialecte vorbite ăn cartier, la joacă şi la grădiniţă. Fiind la vârsta care nu cunoaşte discriminarea, nu au întâmpinat dificultăţi. Pe învăţarea cuvintelor din limba vorbită de “ceilalţi” s-a dezvoltat acceptarea firească a alterităţii, pe care copiii au dus-o şi în familie.

Acest aspect al interculturalităţii se regăseşte şi în şcoală, prin învăţarea limbilor străine (engleză şi franceză) şi a elementelor de cultură engleză şi franceză. Studiind aceste limbi au învăţat multe lucruri şi despre civilizaţia popoarelor respective, despre obiceiurile lor.

         Primele manifestări ale schimburilor culturale, ale cunoaşterii altor etnii din acest punct de vedere, vizează obiceiurile laice şi religioase, latura artistică şi cea culinară. Având vecini care aparţin altor grupuri etnice, unii locuitori au preluat din obiceiurile acestora, de-a lungul timpului. De exemplu, familiile de turco-tătari  vopsesc ouă de Paşti, împodobesc brazi de Crăciun, colindă alături de copiii creştini, gătesc cozonaci şi alte mâncăruri specifice.

         Schimbul acesta nu este unilateral.  Românii, rromii, aromânii consumă celebrele baclavale turceşti, sau românii, rromii, turco-tătarii consumă cu plăcere celebra pita cu praz, cu ştevie sau lapte.

Un alt aspect înregistrat în cartierul Palazu Mare este participarea unor etnii la obiceiurile celorlalte etnii. “Julamina” este un astfel de obicei, practicat de Bobotează, de aromănii fârşeroţi plisoţi. În această zi, un grup de tineri aromâni colindă pe la casele gospodarilor , în general tot aromâni, însoţiţi de un acordeonist. Fiecare membru al grupului deţine un rol, cum ar fi: baba, moşul, doctorul, mireasa, mirele, costumaţi corespunzător şi mascaţi. Pe drum, mergând de la o casă la alta, cântă cântece armâneşti şi dansează, acompaniaţi de acordeonist, care este rrom, şi cântă foarte bine cântecele specifice fârşeroţilor.

         Legat de obiceiurile tuturor etniilor din cartier, cu ocazia Săptămânii Diversităţii, elevii Şcolii Nr. 14 au avut de realizat portofolii, care s-au dovedit a fi foarte interesante şi cu un conţinut bogat de informaţii. Tot în cadrul manifestărilor dedicate Săptămânii Diversităţii, a avut loc o serbare în cadrul căreia s-a prezentat fiecare etnie, obiceiurile şi tradiţiile specifice, s-a dansat, s-a prezentat Judecata Ţigănească. Costumele populare specifice şi dansurile la care au participat copiii din toate grupurile etnice au făcut deliciul publicului.  Astfel, copiii români  şi rromi au dansat atât ţigăneşte, cât şi hora românească în costume tradiţionale. În cartierul Palazu Mare  interferenţele culturale existente între grupurile de români, aromâni, rromi, şi turco-tătari sunt reale şi se manifestă între toţi etnicii din comunitate. Ideea de interculturalitate promovată în şcoală constituie o deschidere către educaţia pentru drepturile omului, către pluralism, către toleranţă, căci “nu este uşor a adopta şi a trăi conform unei gândiri inter. Acest lucru trebuie învăţat: acesta ar trebui să fie obiectivul central al educaţiei. 2.

         Educaţia interculturală este o orientare nouă, aplicabilă în mod deosebit în comunităţile multietnice. Punctul de plecare în acceptarea alterităţii este lipsa prejudecăţilor. Lăsând la o parte prejudecăţile legate de culoarea pielii, de etnie, de religie putem descoperi lângă noi nişte persoane minunate, cu care se pot realiza nişte schimburi culturale deosebite. Chiar dacă la început se manifestă reţineri, în timp, relaţiile se dezvoltă, având la bază comunicarea, se poate crea un grup unit.

Constantin Cucoş ilustrează această idee şi ne invită pe toţi la reflecţie:

“Reflectaţi la următorul afiş, care poate fi citit într-un restaurant turcesc din Paris:

                     Dumnezeul tău este evreu.

                     Maşina pe care o ai este japoneză.

                     Pizza este italiană,

                     Iar couscous-ul este algerian.

                     Democraţia pe care o practici este grecească.

                     Cafeaua ta este braziliană.

                     Ceasul îţi este elveţian.

                     Cămaşa este indiană.

                     Radioul tău este coreean.

                     Vacanţele tale sunt turceşti,

                     tunisiene sau marocane.

                     Cifrele tale sunt arabe

                     Scriitura îţi este latină,

                     şi… îi reproşezi vecinului tău că este străin. ”

 

Bibliografie citată

1.                          Albu, Gabriel, În căutarea educatiei autentice ,Editura Polirom, Iaşi, 2002;

2.                          Cosma, Teodor (coord.),  O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

3.                          Cucoş, Constantin,  Educaţia – dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000;

4.                          Cucoş, Constantin,  Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi,2000;

5.                          Zotta, Benone, Geografia Municipiului Constanţa, Editura Muntenia, Constanţa, 1995.

 


1. C. Brătescu, „Populaţia Dobrogei”, în  Dobrogea”, 2003, p.210

2. M. Rey “De la logica mono la logica de tip inter”, în P. Dasen, C. Perregaux, M. Rez, 1999, p. 164.

 

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Revista cercului literar

CERCHIŞTII ŞI ,,REVISTA CERCULUI LITERAR” DE LA SIBIU   Nevodenszki Sorina, profesor I Şcoala cu clasele I-VIII Sânandrei, Jud. Timis     Sibiul a oferit climatul în care s-a constituit una din cele mai cunoscute grupãri din...

Read more

The myth of feminine beauty in victorian…

THE MYTH OF FEMININE BEAUTY IN VICTORIAN BRITISH NOVELS   Profesor Ştefănescu Adriana Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand I”, Timişoara   I chose to study the Victorian novels because I considered them the beginners in breaking...

Read more

Investigarea relatiei scoala familie

STUDIU  -  INVESTIGAREA RELAŢIEI ŞCOALĂ FAMILIE   Profesor Copaciu Georgeta Cătălina Şcoala Generală Moeciu de Jos, Jud. Braşov     Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia...

Read more

TERAPIA LOGOPEDICA IN GRADINITA

TERAPIA LOGOPEDICÃ ÎN GRÃDINIŢÃ   Educatoare: Rãtoiu Victoria Şcoala cu clasele I - VIII, G.P.N. Nr. 1, Corabia     Lucrarea de fata îsi propune sã prezinte terapia logopedicã din grãdinitã cu scopul de a...

Read more

Planificare model pentru educatie fizica…

Planificare model pentru educatie fizica si sport invatamant gimnazial   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari...

Read more

Studiu privind importanta aplicarii meto…

Studiu privind importanta aplicarii metodelor active in orele de istorie la clasa a IV a

STUDIU PRIVIND IMPORTANŢA APLICĂRII METODELOR ACTIVE ÎN ORELE DE ISTORIE, LA CLASA A IV-A Liliana Damian, institutor Şcoala cu clasele I-VIII Vădeni, jud. Brăila La începutul clasei a IV-a s-a...

Read more

Jocurile dinamice si jocurile pregatitoa…

JOCURILE DINAMICE ŞI JOCURILE PREGĂTITOARE-MIJLOACE DE BAZĂ ÎN PROCESUL DE INIŢIERE ÎN JOCUL DE VOLEI   Profesor Drăgoiu Toma Liceul Hercules Băile Herculane   Voleiul este un joc sportiv care se bucură de o largă apreciere...

Read more

Retea de educatie civica pentru copii si…

Retea de educatie civica pentru copii si tineri

Retea de educatie civica pentru copii si tineri Coordonator Ilea Maria - Asociatia "Sprijiniti Copiii"

Read more