DIMENSIUNEA EVOLUȚIEI PSIHICE

ÎN STĂRILE EXTREME DE DEZVOLTARE

P.Î.P. Ionașc Rodica

Școala Gimnazială „ General Grigore Baștan”, Buzău

Dezvoltarea psihică se desfășoară în mod gradual pe tot parcursul copilăriei, în care pot interveni și stagnări, chiar și regrese limitate ce în condiții obișnuite sunt depășite de copil, prin efort și compensare, asigurând continuitatea procesului evoluției generale. Situațiile se modifică în condițiile copiilor cu dificultăți de dezvoltare, într- un palier sau altul al activității psihice, dar și mai grav când dificultățile se extind asupra mai multor componente, imprimând predominant stagnări, regrese, dezadaptări, limitări în construcția unui sistem eficient și activ pe coordonatele ascensiunii umane.

Asemenea situații se referă la majoritatea persoanelor( copiilor), dar sunt și cazuri extreme, când dezvoltarea depășește, mai mult sau mai puțin, media majorității, căpătând valențele unei dezvoltări de excepție sau, dimpotrivă, când aceasta se cantonează în limitele unui nivel mult mai scăzut al evoluției specifice umanului. De remarcat că și într- un caz, și în altul este nevoie de o intervenție psihologică și educațională pentru stimularea și dezvoltarea maximală a potențialului și a disponibilităților psihice și fizice ale persoanei. Din acest proces amplu nu poate lipsi nici intervenția socială, societatea fiind interesată să asigure un sprijin eficient pentru pregătirea și integrarea în viața socio- profesională a fiecărui membru al ei.

Dimensiunea evoluției și regresului în activitatea psihică a copiilor cu dificultăți de dezvoltare

Pentru a ne putea raporta corect la diferențele dintre copii( și dintre alte persoane), dar și pentru a aprecia tipul de activitate și de comportament desfășurat, se impune o diagnoză riguroasă în vederea evaluării caracteristicilor psihoindividuale și de apartenență a acestora la nivelul de vârstă, de instrucție, de educație, de mediu sociocultural în care individul trăiește etc.

În categoria dificultăților de dezvoltare se încadreză deficiențele, handicapurile, în primul rând, dar și dizabilitățile, bolile psihice, tulburările unor funcții și procese psihice, carențele moral- educaționale etc., ce, în raport de gravitatea și numărul componentelor afectate, marchează mai mult sau mai puțin persoana în exercitarea unor activități și comportamente mai eficiente.

Pentru a putea aprecia posibilitățile de depășire a unor dificultăți a unor dificultăți de dezvoltare, psihodiagnoza, trebuie să cuprindă potențialul subiectului raportat cu rigoare la tipul de dificultate, ceea ce înseamnă o diagnoză diferențiată pe fiecare categorie de dizabilitate. Astfel, la deficienții de văz, de limbaj, de comportament și comportament și neuromotor există posibilitatea unei dezvoltări continue pe tot parcursul vieții; la deficienții de auz, dezvoltarea se produce mai lent și chiar cu unele stagnări, iar la deficienții de intelect și la cei cu deficiențe asociate, dezvoltarea este semnificativ mai lentă, adeseori cu stagnări, iar după o anumită vârstă se înregistrează un regres evident la nivelul întregii activități psihice și comportamentale. Se poate observa că, după 14- 16 ani, stagnările și regresele devin tot mai evidente.

În funcție de potențialul restant al copilului cu dificultăți de dezvoltare, de vârstă și de motivația pentru un tip sau altul de activitate, dmersul recuperativ- educațional trebuie orientat spre învățare, dobândirea de abilități prin joc, prin inițiative creative și terapie ocupațională etc., care stimulează interesul și aduc satisfacție subiectului pentru ceea ce a realizat. Tipul și magnitudinea activităților utilizate trebuie adaptate la particularitățile psihoindividuale ale copilului cu dificultăți de dezvoltare, pentru a determina modificări în favoarea acestuia și a crea capacități de confruntare cu situații noi.

Ca atare, progresele, stagnările, și regresele ce se înregistrează pe linia comportamentului și evoluției activității psihice nu pot fi apreciate fără a ne raporta la calitatea procesului de intervenție educațional- recuperativ și la tipul, gravitatea, structura anatomofiziologică afectată a fiecărui subiect. Din această perspectivă, cadrul general al analizei trebuie desfășurat individual.

În general, dezvoltarea psihică are loc pe întreaga durată de viață a individului, conform unor legi și principii care favorizează gradual achizițiile. Excepție fac persoanele cu dificultăți de dezvoltare, la care se manifestă forme specifice de organizare și evoluție a activității psihice.

BIBLIOGRAFIE

Verza Emil, Verza Florin Emil, Psihologia copilului, Editura Trei, București, 2017