Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768

Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative
Luni, 08 Aprilie 2013 09:51

DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR MOTRICE

PRIN INTERMEDIUL PARCURSURILOR APLICATIVE

 

Profesor Hanciş Adrian

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Bulgăr” Sanislău, jud. Satu Mare

 

În activităţile profesionale, dar mai ales în cele sportive, nivelul de dezvoltare al deprinderilor motrice are o importanţă foarte mare. Se consideră că întreaga varietate a acţiunilor motrice efectuate de individ în activitatea cotidiană sau în cea sportivă, se realizează corect sau mai puţin corect, în raport direct cu gradul de dezvoltare al calităţilor motrice. Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative au un randament sporit datorită faptului că elementele de întrecere sporesc eficienţa prin caracterul mobilizator dat de concurs şi prin mărirea numărului de repetări, activitatea fiind mai atractivă, mai stimulativă, elevii participând cu interes sporit la ore.

 

În procesul de dezvoltare şi pregătire a elevilor întâlnim ideea potrivit căreia dezvoltarea deprinderilor motrice la toate ciclurile de învăţământ se poate realiza prin metode şi mijloace specifice, dar şi prin jocuri, ştefete, parcursuri aplicative care duc şi ele la scopul propus.

            Dezvoltarea deprinderilor motrice, indiferent de tipul lor, se formează în etape, constituind una din principalele finalităţi ale demersului ştiinţific şi didactic în activitatea sportivă şcolară.

În fiecare şcoală, dotată chiar cu o bază materială redusă, dezvoltarea deprinderilor motrice se poate realiza în conformitate cu cerinţele programei şcolare. Este nevoie doar de iniţiativă şi de preocupare din partea profesorului de educaţie fizică pentru amenajarea unui spaţiu propice desfăşurarii în bune condiţii a activităţii.

Procesul de dezvoltare a deprinderilor motrice a elevilor trebuie să devină o activitate atractivă prin combinarea jocurilor de mişcare, parcursurilor aplicative cu mijloacele specifice de dezvoltare a deprinderilor motrice.

În dezvoltarea activităţilor motrice se pot realiza progrese vizibile, soluţiile pentru angajarea elevilor în activitate susţinută, plăcută, constau in cunoaşterea şi conştientizarea acestor rezultate.

Elevii cer jocuri de mişcare, cer să se execute ştefete, parcursuri aplicative, circuite, pentru dezvoltarea deprinderilor motrice, în locul unor repetări de procedee tehnice, în sensul că sunt mai atractive, mai dinamice, mai relaxante, cu toate că dinamica efortului oscilează de la cote mici la cote înalte. Acest lucru se evidenţiază îndeosebi la clasele a V-a, a VI-a, dar ele sunt agreate şi de celelalte clase, mergând până la clasele de liceu.

 

Deprinderile motrice

Deprinderile motrice de bază sunt următoarele: mersul, alergarea, saritura, aruncarea-prinderea, echilibrul, târârea, căţărarea, escaladarea, ridicarea şi transportul de greutăţi, tracţiunile şi împingerile.

Fiecare dintre deprinderile motrice menţionate are un mecanism de bază care este format din structuri motrice ce corespund specificului aparatului locomotor uman, corespunzător îndeplinirii multor acţiuni de comportament motric pe măsura solicitărilor necesare în sistemul vieţii sociale.

Categoriile de deprinderi motrice - sunt stabilite pe baza mai multor criterii de clasificare:

a.       Dupa gradul de automatizare

- elementare - ce se pot automatiza complet, ele fiind totdeauna deprinderi ciclice, cu lanţuri de mişcări care se repetă fazic: mersul, alergarea, pedalarea pe bicicletă, înotul, vâslitul etc);

- complexe — ce nu se pot automatiza decât parţial, la nivelul unora dintre elementele componente: săriturile şi aruncările din atletism, alergarea de garduri, sporturile cu adeversar - scrimă, box, lupte etc. Şi jocurile sportive.

b) în funcţie de finalitate, de scopul în care sunt folosite:

- generale — care la rândul lor se împart în deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea, săritura, prinderea-aruncarea) şi utilitar-aplicative (târârea, căţărarea, escaladarea, echilibrul, împingerea-tracţiunea, ridicarea şi transportul de greutăţi);
- specifice unor probe şi ramuri de sport, concretizate în procedee tehnice ale acestora.
c) după gradul de implicare a sistemului nervos central la formarea şi valorificarea lor:
- deprinderi motrice propriu-zise - în învăţarea şi consolidarea cărora nu intervin factorii de ambianţă, ci doar elementele proprioceptive care se structurează temporal şi energetic pe baza unei anumite "scheme" cerebrale; ele sunt sinteze chinestezice reglate pe baza aferentaţiei proprioceptive şi se consolidează prin repetări multiple stereotipe (elemente de acrobatică din gimnastică, sărituri în apă, înot, alergări, etc. dar şi cele aflate în curs de

învăţare în condiţii simplificate din schi, aruncări - atletism etc.

- deprinderi perceptiv-motrice — care se efectuează prin reacţii motrice corespunzătoare caracteristicilor stimulilor externi, ambientali; ele prezintă grade diferite de complexitate şi cuprind procedeele tehnice din jocuri sportive şi sporturi din luptă în faza de consolidare, elemente din tir etc.

- deprinderi inteligent-motrice - procedeele tehnice din sporturile cu adversar (tenis, badminton, jocuri sportive, sporturi de luptă - box, arte marţiale, scrimă etc.) efectuate în condiţii de întrecere, de competiţie.

 

Parcursurile aplicative

Parcursurile aplicative sunt structuri complexe având în componenţă deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea, sariturile, aruncarea, prinderile) deprinderi motrice utilitar-aplicative (căţărarea, escaladarea, echilibru, târârea, ridicarea şi transportul de greutăţi, tracţiunea, împingerea) şi elemente tehnice din ramuri sportive asigurând o mare densitate motrică în lecţii indiferent de condiţiile materiale existente.

Parcursurile aplicative implică existenţa unor aparate, instalaţii, obiecte cu care să se poată realiza desfăşurarea lor. La organizarea parcursurilor aplicative se vor lua măsuri de igienizare a suprafeţelor de joc şi de verificare a materialelor incluse în parcurs.

Eficienţa parcursurilor aplicative este în funcţie de participarea emoţională a elevilor, lungimea traseului, numărul de obstacole, elementele materiale de îngreunare, viteza de deplasare precum şi organizarea sub formă de întrecere.

Parcursurile aplicative se organizează cu mijloace adecvate în orice condiţii materiale sau climatice, atat în sala de sport cât şi afară în aer liber. Formele de organizare sunt: ştafeta, urmărire, torent. Cel mai folosit procedeu de organizare este atunci când avem o singură formaţie şi elevii se deplasează unul după altul pe traseu.

De regulă parcursurile aplicative se realizează contratimp şi se impune parcurgerea corectă a stadiilor.

Pentru a înţelege mai bine locul pe care-l pot ocupa parcursurile aplicatice în lecţia de educaţie fizică vom da câteva exemple din care se va desprinde felul în care parcursurile aplicative pot rezolva cu succes o serie de probleme care se ivesc în ora de educaţie fizica, şi anume:

·         Pentru că în cadrul unei lecţii profesorul este obligat să rămână în limitele temei de învăţare, din care cauză dinamismul şi efortul, în general, sunt scăzute, se simte nevoia ca cel puţin pentru câteva moment să aibă loc o creştere a indicilor de efort. Acest lucru este posibil prin organizarea unui parcurs aplicativ scurt, paralel cu învăţarea, sau către sfârşitul părţii fundamentale a lecţiei.

·         O altă situaţie poate fi cea în care, după o scurtă încălzire, se trece repede la verificare, pe toată durata lecţiei, scazându-i densitatea. În acest caz, se recomandă ca pe masură ce elevii sunt verificaţi, să electueze un parcurs aplicativ scurt sau mediu.

·         Sunt şi lecţii în care, datorită conţinutului lor foarte bogat, este necesară o încălzire rapidă şi eficientă pentru a se trece în cel mai scurt timp la tema propriu zisă. Într-o asemenea situaţie organizarea unui parcurs aplicativ pregătitor rezolvă cum nu se poate mai bine acest moment.

·         Un fapt des întâlnit în succesiunea lecţiilor este alternanţa dintre unele ore mai puţin dinamice (în general cele de învăţare şi verificare) şi cele de mare motricitate, în care se pune în mod deosebit accentul pe îmbunătăţirea calităţilor şi deprinderilor motrice prin exersare. În acest caz se poate intervenii introducând în lecţie parcursuri aplicative lungi

Faptul ca unii elevi termină şcoala uneori fără să cunoască un complex simplu de exercitii, cu localizări precise şi într-o succesiune logică, necesar dezvoltării lor armonioase, impune obişnuirea elevilor cu practicarea unor parcursuri aplicative, care să le asigure cunoaşterea până la automatizare a unui complex de exerciţii şi a modului lor de execuţie.

Parcursurile aplicative, indiferent de variantele folosite, trebuie să respecte sarcinile pedagogice de bază ale educaţiei fizice şcolare. Ele întaresc starea de sănătate şi pun bazele unei dezvoltări multilaterale şi armonioase a organismului, permiţând formarea unui bogat şi variat bagaj motric. În acelaşi timp, el contribuie la întărirea echilibrului psiho-fizic al elevilor.

Unele variante ale lucrului în parcursurile aplicative impun solicitari cardio-vasculare şi neuro-motorii mai neobişnuite, de aceea, la aplicarea lor se va ţine seama de dezvoltarea şi nivelul de pregătire fizică al celor cu care se lucrează.

Elevilor le plac în special parcursurile aplicative complexe, în care întâlnim alaturi de exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi exerciţii simple cu caracter aplicativ.

Există multe variante utile, unele interesante şi chiar frumoase, însă aplicarea lor cere mai întâi de toate o perfectă înţelegere şi cunoaştere a acestora, pentru a selecta ceea ce trebuie, ţinând cont de obiective şi colectiv.

Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative au un randament sporit din următoarele motive:

·         Elementele de întrecere sporesc eficienţa prin caracterul mobilizator dat de concurs şi prin mărirea numărului de repetări, activitatea fiind mai atractivă, mai stimulativă, elevii participând cu interes sporit la ore

·         Cadrul organizatoric şi funcţional din punct de vedere tehnic contribuie în mod favorabil la dezvoltarea deprinderilor motrice

·         Prin folosirea parcursurilor aplicative în lecţia de educaţie fizică nu se dezvoltă doar una sau două deprinderi sau calităţi motrice ci o gamă largă de calităţi care conlucrează între ele în dezvoltarea motrică a elevilor

·         Elevii acţionează de fiecare dată conştient, stimulaţi fiind de diversitatea conţiniturilor şi formelor de organizare ale lectiei. Climatul de bună dispoziţie imprimă activităţii un caracter atractiv. În cadrul întrecerilor, elevii îşi mobilizează toate resursele neuro-musculare, animaţi fiind de dorinţa de a obţine victoria.

·         Elevii a căror activitate se bazează pe o motivaţie profundă obţin cele mai bune rezultate. Dintre motive amintim: satisfacţia şi plăcerea, dorinţa de a obţine performanţe şi de a câştiga întrecerea.

 

BIBLIOGRAFIE

1.      BRATU A. Ionel. Deprinderi motrice de bază Editura Sport Turism, Bucureşti 1985

2.      COBÂRZAN Gheorghe, PRODEA Cosmin. Metodica educaţiei fizice şi sportive

şcolare( curs ). Facultatea de educaţie fizică şi sport, Cluj Napoca 2000

3.      MIRTA Gheorghe, MOGOŞI Alexandru.. Dezvoltarea calităţilor motrice: Editura Sport Turism, Bucureşti 1980

4.      TIBACU Victor. Circuitul în lecţia de educaţie fizică: Editura Stadion, Bucureşti 1975

5.      PASCAN Ioan, Gimnastica în şcoală, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2006


Articole asemanatoare mai vechi:

Ultima actualizare în Marţi, 09 Aprilie 2013 09:56
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Trecere in revista a textelor semnificat…

PARTEA III Trecere în revistă a textelor semnificative SF pentru copii şi adolescenţi   Introducere Toţi partenerii în proiect au fost rugaţi să selecteze 10-20 de texte SF pentru copii şi adolescenţi care au...

Read more

Evaluarea copiilor cu CES

EVALUAREA COPIILOR CU CES   Prof. înv. primar Răvășel Oana – Cătălina, Școala cu clasele I-VIII Doba     Dizabilitatea face parte din experienţa umană, fiind o dimensiune a umanităţii. Ea este cea mai puternică...

Read more

Etica in dezbaterea didactica de la bana…

ETICA ÎN DEZBATEREA DIDACTICĂ DE LA BANALITATE LA ARTĂ   Profesor Hrihorciuc Otilia Liceul Tehnologic ”Ion Nistor”- Vicovu de Sus, județul Suceava   Atât dezbaterea cât și problemele de etică sunt subiecte din ce în ce...

Read more

C est quoi le traducteur

C’EST QUOI, LE TRADUCTEUR?                                                                                                              Prof. Pîrlog Daniela, Şcoala Gimnazială Băleni, Galaţi   On se propose, par cet article, d’expliquer aux étudiants de la langue française les tâches du traducteur et ce qu’il...

Read more

Metodele predarii matematicii

METODELE PREDĂRII MATEMATICII Prof. Popa Crina Diana Școala Gimnazială Hășmaș, jud. Arad Metodica predării matematicii este o disciplină de tranziție între matematică, pedagogie și psihologie....

Read more

Educatia interculturala resursa pentru d…

EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ – RESURSĂ PENTRU DEZVOLTAREA COMUNITĂȚILOR MULTICULTURALE   Profesor învățământ primar: Vultur Daniela Maria Școala cu clasele I – VIII, Dudeștii Noi, Timiș                     Abordarea interculturală, nu este o nouă știință ci o...

Read more

Activitatea dirigintelui

PRECIZĂRI pentru aplicarea Ordinului M.E.C.I. nr. 5132/10.09.2009 privind organizarea şi desfăsurarea activităţilor specifice funcţiei de diriginte    În atenţia directorului,  coordonatorului de proiecte şi  programe educative şcolare şi extraşcolare, responsabilului comisiei metodice...

Read more

Metodologia examenului de bacalaureat 20…

Bacalaureat 2011: Metodologia examenului de bacalaureat 2011     ORDONANTA DE URGENTA nr. 73 din 30 iunie 2010 pentru modificarea Legii invatamantului nr. 84/1995   EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 448 din 1 iulie...

Read more