DEMOCRAŢIE ŞI TOLERANŢĂ. „NOILE EDUCAŢII”

prof. Corha Minodora

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău 

Motto: Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în drepturi.

           (Articolul I Declaraţia Universală  a Drepturilor Omului)

Sentimentul de toleranţă a existat la noi într-o măsură excepţională, ţăranul român fiind omul cel mai tolerant din Europa.

Simion Mehedinţi

Problematica lumii contemporane a generat în sfera politicii, culturii şi educaţiei un număr de imperative cum sunt: apărarea păcii, salvarea mediului, etc. Aceste imperative se regăsesc sub formă de recomandări şi rezoluţii adoptate de ONU, UNESCO, Consiliul Europei, diverse ONG-uri şi guverne.

În acest context va avea loc şi o transformare a învăţământului. Despre acesta Alvin Toffler spunea că: „Se va învăţa mai mult decât acum în afara clasei şi mai puţin în clasă. În ciuda opoziţiei sindicatelor,  durata studiilor obligatorii se va scurta. În locul unei rigide segregări de vârstă, tinerii şi vârstnicii se vor amesteca. Învăţământul se va întrepătrunde şi împleti mai strâns cu munca şi se va repartiza mai echitabil pe parcursul vieţii.”

Problematica lumii contemporane este prezentă în noile tipuri de educaţii sau „noile educaţii”. Aceste „noi educaţii” corespund unor trebuinţe socio-pedagogice. În programele UNESCO figurează 11 exemple de „noi educaţii” între care: educaţia relativă la mediu, educaţia pentru comunicare şi pentru mass-media, educaţia în materie de preocupare pentru o nouă ordine economică internaţională, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia nutriţională, educaţia economică şi casnică modernă, educaţia pentru timpul liber, educaţia interculturală, educaţia pentru pace, educaţia pentru democraţie şi toleranţă.

TOLERANŢA

1. Definiţie

Toleranţa înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi grupurilor. Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica, a nu interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup chiar dacă noi dezaprobăm aceea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau împiedica.

2. Manifestări ale toleranţei

Ø      la nivelul indivizilor: toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale, oricât de diferite ar fi de valorile noastre.

Ø      la nivelul instituţiilor şi a relaţiilor noastre cu acestea:

·        presupune să-i ascultăm pe cei care au opinii diferite şi să analizăm cu obiectivitate argumentele acestora;

·        să nu considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri;

·        să ne susţinem propriile opinii cu argumente solide;

·        să acceptăm că, uneori, opiniile noastre  pot fi greşite;

·        să acceptăm că, uneori, opiniile celorlalţi pot fi valoroase.

Ø      la nivelul societăţilor: la nivelul comunităţii mondiale, într-o lume a interdependenţelor, inter şi multiculturalitatea reprezintă o condiţie esenţială a manifestării toleranţei.

3. Caracteristicile toleranţei:

Ø            respectul diversităţii şi alterităţii

Ø            respectul libertăţii de alegere

Ø            solidaritatea

Ø            dialogul social

Ø            responsabilitatea.      

              Responsabilitatea individuală şi implicarea civică sunt trăsături care se dezvoltă când există condiţii prielnice; de pildă, într-o democraţie există condiţii pentru a împărţi reciproc sarcinile la nivelul unui grup, sarcini care conduc la obţinerea binelui public, a ordinii, precum şi a independenţei personale. Responsabilitatea individuală implică existenţa unei sensibilităţi faţă de nevoile şi problemele grupului. O persoană cu simţ de responsabilitate personală atrage atenţia grupului asupra situaţiilor care funcţionează în detrimentul grupului. Persoana respectivă poate să propună o serie de schimbări ale metodelor de acţiune ale grupului, pentru binele acestuia. 

              Responsabilitatea individuală mai înseamnă obedienţa conştientă şi voluntară faţă de toate măsurile pe care grupul le ia în scopul de a încerca să-şi rezolve problemele. Aceasta nu înseamnă supunerea pasivă faţă de cerinţele grupului, pur şi simplu pentru a nu-ţi atrage neplăceri din partea acestuia; este un act voluntar, susţinut de dorinţa de a ajuta promovarea intereselor grupului.

              Grupurile pot manifesta o responsabilitate colectivă cu păstrarea responsabilităţii individuale a fiecărui membru al grupului. Ca alternativă, caracterul colectiv al responsabilităţilor de ordin moral poate conduce la individualizarea responsabilităţii morale. Aceasta înseamnă că, dacă fiecare dintre noi este cel mai bun judecător şi promotor al propriilor interese, atunci cea mai bună metodă de a ajunge la o răspundere distribuită în grup pentru binele grupului este de a-i delega fiecăruia responsabilitatea pentru propriul bine.

4. Manifestări ale intoleranţei în raport cu:

Ø      rasa;

Ø      credinţele religioase;

Ø      opţiuni politice;

Ø      sex opus sau diferite practici sexuale.

Manifestările intoleranţei pot duce la: încălcarea libertăţii şi demnităţii persoanei, privarea de libertate, marginalizarea, persecuţia  sau chiar suprimarea fizică. Intoleranţa este sinonimă cu discriminarea. În România după 1989 se fac eforturi pentru construirea unei societăţi democratice. In acest scop statul român a conceput mai multe principii de diminuare a discriminării pe care încearcă să le implementeze în societatea românească. Acestea sunt:

Ø      politica şanselor egale, chiar şi prin legislaţie;

Ø      reprezentativitatea  în organismele de decizie;

Ø      tratamentul egal al persoanelor, respectând diversitatea şi diferenţierea individuală;

Ø      monitorizarea permanentă din partea societăţii civile.

5. Pentru a deveni tolerant, trebuie să parcurgeţi următoarele etape:

·         să aflaţi care este „povestea” altei persoane, rugând-o să vă spună câte ceva despre sine;

·          să ascultaţi fără să emiteţi judecăţi;  

·         să puneţi întrebări ca să vă asiguraţi că aţi înţeles bine, să vă comparaţi convingerile cu cele ale celuilalt;  

·          să identificaţi similitudinile şi diferenţele dintre sistemul dumneavoastră de convingeri şi cel al altuia;  

·          să evaluaţi diferenţele;

·          să stabiliţi, prin argumente pro şi contra, dacă sistemul de convingeri al unuia sau al celuilalt sunt deschise revizuirilor;

·          să verificaţi legalitatea şi caracterul etic al ambelor poziţii.

 Lista comportamentelor observabile

Acţiuni recomandabile:

1. Ascultarea
2. Realizarea contactului vizual

3. Formularea comentariilor, chiar dacă acestea contrazic opiniile formulate, pentru a semnala că  problema a fost înţeleasă;comentariile se fac pe un ton neutru, pentru a-l încuraja pe vorbitor să continue.

Acţiuni nerecomandabile:

   1. Interpretarea

 2. Formularea comentariilor negative

 3. Atitudinea rău-voitoare

 4. Întreruperea discuţiei

 5. Evitarea contactului vizual

DEMOCRAŢIA

1. Definiţie

      Democraţia este un sistem de guvernare caracterizat prin participarea cetăţenilor la conducerea statului. „Democraţia” este un cuvânt de origine grecească care înseamnă: „demos” popor, „kratos” putere.

2. Trăsăturile  caracteristice ale democraţiei sunt:

Ø      separaţia puterilor în stat;

Ø      alegeri libere pe baza votului universal;

Ø      pluralism politic;

Ø      respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor;

Ø      conducerea majorităţii şi protecţia minorităţilor.

3. Tipuri de democraţie:

a) democraţia directă este un sistem de guvernare în care deciziile de interes public se iau în mod nemijlocit de către populaţie. A fost specific Atenei antice în secolul V î. Hr. Astăzi nu se mai foloseşte.

b) democraţia indirectă sau reprezentativă este un sistem de guvernare în care deciziile de interes public sunt luate de către reprezentanţii aleşi de cetăţeni, prin vot universal.

4. Valorile democraţiei:

Ø      libertatea

Ø      dreptatea

Ø      egalitatea.

Astăzi în planul educaţional al fiecărei ţări  cu un sistem de conducere democratic se urmăreşte o mai bună organizare a curriculum-ului. În acest context toleranţa şi democraţia sunt două noţiuni absolut indispensabile, care se coroborează în permanenţă, punând în valoare noi valenţe educaţionale.